fonoaudiologie sf [At: DN³ / P: ~no-a-u-di-o~ / Pl: ~ii / E: fr phonoaudiologie] Știință care se ocupă cu studiul relațiilor dintre funcția auditivă și cea fonatorie.

FONOAUDIOLOGIE s.f. Știință care se ocupă cu studiul relațiilor dintre funcțiile auditivă și fonatorie. [Pron. -no-a-u-di-o-, gen. -iei. / cf. fr. phonoaudiologie].

FONOAUDIOLOGIE s. f. știință care studiază relațiile dintre funcțiile auditivă și fonatoare. (< fr. phonoaudiologie)

fonoaudiologie s. f. Știință care se ocupă de relațiile dintre funcțiile auditive și cele fonatorii ◊ „În curând se va da în folsință, în cadrul Centrului medical de fonoaudiologie și chirurgie funcțională ORL un compartiment special destinat acestei ramuri.” I.B. 25 IV 84 p. 4. ◊ „[...] grădinița-spital din Ciuboțica Cucului [...] este, în fapt o prelungire, mai exact o componentă a secției de foniatrie a marei Clinici din Panduri. Și este, neîndoios, meritul prof. dr. Dorin Hociotă, conducătorul Centrului de fonoaudiologie și chirurgie funcțională ORL, de a iniția și dezvolta în țara noastră foniatria.” Fl. 4 IV 86 p. 19 (cf. fr. phonoaudiologie; DN3)

FONO-₁ „voce, sunet, fonație, fonator, vocal”. ◊ gr. phone „sunet, voce” > fr. phono-, germ. id., engl. id., it. fono- > rom. fono-. □ ~arteriogramă (v. arterio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică a suflurilor arteriale în tulburările circulației periferice; ~audiologie (v. audio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre funcția auditivă și cea fonatorie; ~cardiograf (v. cardio-, v. -graf), s. n., aparat medical care transformă vibrațiile sonore ale inimii în semnale electromagnetice; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., procedeu de înregistrare grafică a bătăilor inimii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică obținută la fonocardiograf; sin. electrocardiofonogramă; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a vorbi cu voce tare; ~genic (v. -genic), adj., (despre voce) care se pretează la înregistrare; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat la imprimarea și la reproducerea sunetelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., operație de imprimare mecanică și de reproducere a sunetelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Înregistrare a vibrațiilor sonore pe un suport, cu mijloace electrice, mecanice etc. 2. Telegramă telefonată; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă microlitică efuzivă care, la lovire, se desface în plăci subțiri producînd un sunet caracteristic; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fonologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a lingvisticii care studiază sunetele limbii din punctul de vedere al structurii lor funcționale și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a intensității sunetelor; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat la măsurarea intensității vibrațiilor sonore; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical utilizat în fonoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., înregistrare fotografică a zgomotelor cardiace; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de reacție a organului vegetal sub influența sunetelor; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de înregistrări sonore; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a vibrațiilor sonore în scop terapeutic.