3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÓNIC, -Ă, fonici, -ce, adj. 1. Constituit din sunete; privitor la sunete. 2. (Despre consoane) Care se pronunță cu vibrarea coardelor vocale; sonor. – Din fr. phonique.

fonic1, ~ă a [At: LTR / Pl: ~ici, ~ice / E: fr phonique] 1 Constituit din sunete. 2 Privitor la sunete. 3 (D. consoane) Care se pronunță cu vibrarea coardelor vocale Si: sonor. 4 (Mrn; îs) Semnal ~ de ceață Semnal acustic emis de stațiile terestre sau de la bordul navelor pentru avertizarea navigatorilor pe timp de ceață.

-fonic2 [At: DN3 / E: fr -phonique] Element secund de compunere savantă, cu ajutorul căruia se formează adjective, cu semnificația: 1 Sonor. 2 De sunet. 3 De vorbire.

FÓNIC, -Ă, fonici, -e, adj. 1. Construit din sunete; privitor la sunete. 2. (Despre consoane) Care se pronunță cu vibrarea coardelor vocale; sonor. – Din fr. phonique.

FÓNIC, -Ă, fonici, -e, adj. (Fon.) 1. Constituit din sunete, referitor la sunete. 2. Sonor. Consoană fonică.

FÓNIC, -Ă adj. 1. Format din sunete, privitor la sunete. 2. Sonor. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sonor”, „de sunet”, „de vorbire”, cu ajutorul căruia se formează adjective. [< fr. phonique, it. fonico, cf. gr. phonos].

FÓNIC, -Ă adj. 1. format din sunete, referitor la sunete. 2. (despre consoane) care se pronunță cu vibrarea coardelor vocale; sonor. (< fr. phonique)

semicabínă (fónică) s. f. 1966 Pupitru separat de cele din jur prin elemente despărțitoare (geamuri, panouri) și dotat cu echipament audiovizual v. clasă-laborator (din semi- + cabină)

FÓNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de sunete; propriu sunetelor. 2) Care constă din sunete. /<fr. phonique

*fónic, -ă adj. (d. vgr. phoné, voce, după eŭfonic). Acustic. Relativ la sunete, fonetic. V. sonic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fónic adj. m., pl. fónici; f. fónică, pl. fónice

fónic adj. m., pl. fónici; f. sg. fónică, pl. fónice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FONIC adj. (FON.) sonor. (Consoană ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FÓNIC, -Ă adj. (< fr. phonique, it. fonico, cf. gr. phonos): în sintagma segment fonic (v.).

SEGMENT FONIC s. n. + adj. (< fr. segment phonique): fragment, porțiune de natură fonetică, reprezentată printr-un sunet sau prin mai multe sunete, ca de exemplu re- (din: repeta, reface), pre- (din: pretinde, preface), -abil (din: preferabil, carosabil), -eț (din: măreț, drumeț), (din: casă, jură, profesoară), -i (din: cui, munți, poți) etc. În exemplele date, s. f. corespund unor silabe, sufixe și desinențe.

Intrare: fonică
fonică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fonic
fonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonic
  • fonicul
  • fonicu‑
  • fonică
  • fonica
plural
  • fonici
  • fonicii
  • fonice
  • fonicele
genitiv-dativ singular
  • fonic
  • fonicului
  • fonice
  • fonicei
plural
  • fonici
  • fonicilor
  • fonice
  • fonicelor
vocativ singular
plural
Intrare: segment fonic
segment fonic substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • segment fonic
  • segmentul fonic
plural
  • segmente fonice
  • segmentele fonice
genitiv-dativ singular
  • segment fonic
  • segmentului fonic
plural
  • segmente fonice
  • segmentelor fonice
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fonic

  • 1. Constituit din sunete; privitor la sunete.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. (Despre consoane) Care se pronunță cu vibrarea coardelor vocale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: sonor un exemplu
    exemple
    • Consoană fonică.
      surse: DLRLC

etimologie: