7 definiții pentru fonchiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fonchiu sm vz foiofiu

fonchiu m. Bot. alt nume dat pervincei. [Banat fonfiu (de unde alterațiunile populare foiofoiu, foaie ’n fir). [Origină necunoscută].

foiofiu sm [At: MARIAN, T. 336 / V: ~foi, ~ionțiu, fonfiu, fonchiu, ~ianfir, ~iamfir, ~iumfie sf / Pl: ? / E: mg folyό-fii] (Bot; reg) Saschiu (Vinca herbacea).

foĭofíŭ și foĭofóĭ m. (ung. folvö-fü, pervincă, d. folvó, curgător, și fü, plantă. Cp. cu saschiŭ). Pervincă. – Și fonfíŭ, fonchíŭ, foĭunfíe.

pervíncă f., pl. e și ĭ (lat. pervinca, fr. pervenche). O plantă de grădină cu tulpina întinsă pe pămînt (vinca herbácea) saŭ tîrîtoare (vinca minor), cu florĭ albastre, roșiĭ și rar albe. – Se maĭ numește și brebănoc, cununiță, foĭofiŭ, foĭofoĭ, fonfiŭ, fonchiŭ, foaĭe’n fir, merișor, saschiŭ ș. a.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fonchíu (fonfíu), s.n. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, saschiu.

Intrare: fonchiu
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonchiu
  • fonchiul
  • fonchiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fonchiu
  • fonchiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)