4 definiții pentru fonastenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fonastenie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr phonasthénie] Oboseală a organelor vocale.

FONASTENÍE s.f. Oboseală a organelor vocale. [< fr. phonasthénie].

FONASTENÍE s. f. oboseală a organelor vocale. (< fr. phonasthénie)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FON-, v. FONO-1.~astenie (v. -astenie), s. f., oboseală a organelor vocale; ~endoscop (v. endo-, v. -scop), s. n., stetoscop*; ~endoscopie (v. endo-, v. -scopie), s. f., 1. Auscultare a zgomotelor cardiace cu ajutorul fonendoscopului. 2. Delimitare a unui organ anatomic cu ajutorul fonendoscopului, aplicat la nivelul său; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii; ~iatru (v. -iatru), s. m. și f., specialist în foniatrie; ~opsie (v. -opsie), s. f., apariție de senzații vizuale colorate la auzul sunetelor.

Intrare: fonastenie
fonastenie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonastenie
  • fonastenia
plural
genitiv-dativ singular
  • fonastenii
  • fonasteniei
plural
vocativ singular
plural