3 intrări
24 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- specializate (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FON, foni, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat după senzația auditivă pe care o produce acesta. – Din fr. phone.
FON, foni, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat după senzația auditivă pe care o produce acesta. – Din fr. phone.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
fon1 sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: nct] Unealtă de cizmărie, cu care se netezește talpa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
-fon3 [At: DN3 / E: fr -phone] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) sunet. 3 Vorbire. 4 Vorbitor. 5 Fonație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fon2 sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr phone] (Fiz) Unitate de măsură pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat după senzația auditivă pe care o produce acesta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FON, foni, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru intensitatea auditivă a unui sunet.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FON s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a intensității sunetelor, apreciată după senzația sonoră pe care o produce. [< fr. phone].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-FON Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „vorbire”, „vorbitor”, „fonație”. [< fr. -phone, cf. gr. phone].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FON- v. fono-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FON1 s. m. unitate de măsură a intensității auditive egală cu intensitatea unui sunet de 1,26 ori mai mare decât intensitatea pragului auditiv inferior. (< fr. phone)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FON ~i m. fiz. Unitate de măsură a intensității sunetelor. /<fr. phone
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
-fonie2 [At: DN3 / P: ~ni-e / E: fr -phonie] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Sunet. 2 Fonație. 3 Vorbire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fono- [At: DA ms / E: fr phono-, it fono-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la sunet. 2 Referitor la cuvânt. 3 Referitor la vorbire. 4 Referitor la fonație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FONO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „(referitor la) cuvînt, vorbire, fonație”. [Var. fon-. / < fr. phono-, it. fono-, cf. gr. phone – voce].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-FONIE2 elem. fon2(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FONO- elem. fon2(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FON2(O)-, -FON, -FONIE elem. „sunet, voce”. (< fr. phon/o/-, -phone, -phonie, cf. gr. phone)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fon s. m., pl. foni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fon s. m., pl. foni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fon (fiz.) s. m., pl. foni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fon (< gr. φωνή [phone], „sunet”) (acustică), unitate de măsură pentru nivelul de intensitate (1) auditivă (de tărie fiziologică), introdusă de H. Barkhausen. Numărul n care arată tăria în f. a unui sunet* oarecare este egal cu același număr n de decibeli (dB) (v. bel) care arată intensitatea (energia) sursei sonore (fapt obiectiv). Introducerea f. are la bază legea fiziologică generală Weber-Fechner din 1884, lege aproximativă, dar fecundă: mărimea unei senzații crește proporțional cu logaritmul* în baza 10 al excitației. Aplicând legea în domeniul audiției, tăria unui sunet (mărimea senzației sonore) crește proporțional cu log 10 al intensității (energiei) de vibrație*. (Ex.: dacă energia care excită urechea crește de 1000 de ori, mărimea senzației auditive crește de 3 ori, deoarece log101000 = 3). Un sunet oarecare are tăria de zero f. (nici o senzație auditivă) dacă este produs cu intensitatea măsurată în (dB) a sunetului de 1000 Hz la pragul de audibilitate*. Tăria celui mai puternic sunet pe care urechea îl poate auzi (dar care o poate auzi) este de 140 f. Tăria în f. corespunzătoare nuanțelor dinamice* muzicale este arătată în tabele-diagrame, cifrele având valoare orientativă, în cazul unei orch. mari (de la o formație redusă nu se poate avea un fortissimo de 80 f.). V. frecvență; son (2).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FON-, v. FONO-1. □ ~astenie (v. -astenie), s. f., oboseală a organelor vocale; ~endoscop (v. endo-, v. -scop), s. n., stetoscop*; ~endoscopie (v. endo-, v. -scopie), s. f., 1. Auscultare a zgomotelor cardiace cu ajutorul fonendoscopului. 2. Delimitare a unui organ anatomic cu ajutorul fonendoscopului, aplicat la nivelul său; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii; ~iatru (v. -iatru), s. m. și f., specialist în foniatrie; ~opsie (v. -opsie), s. f., apariție de senzații vizuale colorate la auzul sunetelor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-FON „voce, sunet, glas, fonație, vorbitor, fonator, fonic”. ◊ gr. phone „voce, sunet” > fr. -phone, engl. id., germ. -phon > rom. -fon.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-FONIE1 „sunet, sonoritate, fonație”. ◊ gr. phone „voce, sunet” > fr. -phonie, germ. id., engl. -phony, it. -fonia > rom. -fonie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
FONO-1 „voce, sunet, fonație, fonator, vocal”. ◊ gr. phone „sunet, voce” > fr. phono-, germ. id., engl. id., it. fono- > rom. fono-. □ ~arteriogramă (v. arterio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică a suflurilor arteriale în tulburările circulației periferice; ~audiologie (v. audio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre funcția auditivă și cea fonatorie; ~cardiograf (v. cardio-, v. -graf), s. n., aparat medical care transformă vibrațiile sonore ale inimii în semnale electromagnetice; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., procedeu de înregistrare grafică a bătăilor inimii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică obținută la fonocardiograf; sin. electrocardiofonogramă; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a vorbi cu voce tare; ~genic (v. -genic), adj., (despre voce) care se pretează la înregistrare; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat la imprimarea și la reproducerea sunetelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., operație de imprimare mecanică și de reproducere a sunetelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Înregistrare a vibrațiilor sonore pe un suport, cu mijloace electrice, mecanice etc. 2. Telegramă telefonată; ~lit (v. -lit1), s. n., rocă microlitică efuzivă care, la lovire, se desface în plăci subțiri producînd un sunet caracteristic; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fonologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a lingvisticii care studiază sunetele limbii din punctul de vedere al structurii lor funcționale și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a intensității sunetelor; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la măsurarea intensității vibrațiilor sonore; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical utilizat în fonoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., înregistrare fotografică a zgomotelor cardiace; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de reacție a organului vegetal sub influența sunetelor; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de înregistrări sonore; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a vibrațiilor sonore în scop terapeutic.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fon, fonisubstantiv masculin
- 1. Unitate de măsură pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat după senzația auditivă pe care o produce acesta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- phone DEX '09 DEX '98 DN
fon, fonurisubstantiv neutru
- 1. Unealtă de cizmărie, cu care se netezește talpa. MDA2
etimologie:
- MDA2
fonoelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „(referitor la) cuvânt, vorbire, fonație”. DN
etimologie:
- phono- DN