2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOILETÁ, foiletez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răsfoi, a frunzări. [Pr.: fo-i-] – Din fr. feuilleter (după foaie).

FOILETÁ, foiletez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răsfoi, a frunzări. [Pr.: fo-i-] – Din fr. feuilleter (după foaie).

foileta vt [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~tez / E: fr feuilleter după foaie] (Liv) A răsfoi.

FOILETÁ, foiletez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A răsfoi, a frunzări. – Pronunțat: fo-i-.

FOILETÁ vb. I. tr. A răsfoi, a frunzări (o carte etc.). [Pron. fo-i-, var. foieta vb. I. / < fr. feuilleter, după foi].

FOILETÁ vb. tr. a răsfoi, a frunzări (o carte). (< fr. feuilleter)

A FOILETÁ ~éz tranz. livr. (cărți, dosare etc.) A citi superficial întorcând repede foile; a frunzări; a răsfoi. [Sil. -i-le-] /<fr. feuilleter

foiletéz v. tr. (fr. feuilleter, d. feuille, foaĭe). Barb. Răsfoĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

foiletá (a ~) (livr.) (fo-i-) vb., ind. prez. 3 foileteáză

foiletá vb. (sil. fo-i-), ind. prez. 1 sg. foiletéz, 3 sg. și pl. foileteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FOILETÁRE s. v. frunzăreală, frunzărire, răsfoială, răsfoire.

foiletare s. v. FRUNZĂREALĂ. FRUNZĂRIRE. RĂSFOIALA. RĂSFOIRE.

FOILETÁ vb. v. frunzări, răsfoi.

Intrare: foiletare
foiletare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foiletare
  • foiletarea
plural
  • foiletări
  • foiletările
genitiv-dativ singular
  • foiletări
  • foiletării
plural
  • foiletări
  • foiletărilor
vocativ singular
plural
Intrare: foileta
  • silabație: fo-i- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • foileta
  • foiletare
  • foiletat
  • foiletatu‑
  • foiletând
  • foiletându‑
singular plural
  • foiletea
  • foiletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • foiletez
(să)
  • foiletez
  • foiletam
  • foiletai
  • foiletasem
a II-a (tu)
  • foiletezi
(să)
  • foiletezi
  • foiletai
  • foiletași
  • foiletaseși
a III-a (el, ea)
  • foiletea
(să)
  • foileteze
  • foileta
  • foiletă
  • foiletase
plural I (noi)
  • foiletăm
(să)
  • foiletăm
  • foiletam
  • foiletarăm
  • foiletaserăm
  • foiletasem
a II-a (voi)
  • foiletați
(să)
  • foiletați
  • foiletați
  • foiletarăți
  • foiletaserăți
  • foiletaseți
a III-a (ei, ele)
  • foiletea
(să)
  • foileteze
  • foiletau
  • foileta
  • foiletaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • foieta
  • foietare
  • foietat
  • foietatu‑
  • foietând
  • foietându‑
singular plural
  • foietea
  • foietați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • foietez
(să)
  • foietez
  • foietam
  • foietai
  • foietasem
a II-a (tu)
  • foietezi
(să)
  • foietezi
  • foietai
  • foietași
  • foietaseși
a III-a (el, ea)
  • foietea
(să)
  • foieteze
  • foieta
  • foietă
  • foietase
plural I (noi)
  • foietăm
(să)
  • foietăm
  • foietam
  • foietarăm
  • foietaserăm
  • foietasem
a II-a (voi)
  • foietați
(să)
  • foietați
  • foietați
  • foietarăți
  • foietaserăți
  • foietaseți
a III-a (ei, ele)
  • foietea
(să)
  • foieteze
  • foietau
  • foieta
  • foietaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

foiletare

foileta foieta

etimologie: