fodor sm [At: LIUBA-IANA, M. 16 / V: ~ă, ~dră (Pl: fodre) sf (rar) fud (pl fuduri) sn, foader, flodor, flondor sm / Pl: ~i / E: mg fodor] (Trs; mpl) Manșetă de pânză sau dantelă încrețită, aplicată la mânecile iilor.

fódor m. (ung. fodor). Trans. Volan. Manșetă în formă de volan încrețit.

flodor sm vz fodor

flondor sm vz fodor

foader sm vz fodor

fodoră sf vz fodor

fodră² sf vz fodor

fud sn vz fodor

fodor (-ri), s. n. – (Trans.) Pliu, încrețitură la manșeta iei tipice. Mag. fodor (DAR).

fodor, fodori, s.m. (reg.; mai ales la pl.) încrețituri (de pânză, de dantelă).

fodor, fodori, fodore, s.n. – (reg.) Pliu, încrețitură, volan la mânecile cămășilor femeiești; bezer. ♦ (onom.) Fodor, Fodoreanu, Fodoruț, Fodoruți, Fodoruțiu, nume de familie (367 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. fodor „pliu, cută; creț” (Scriban; DA, cf. DER; MDA).

fodor, -i, s.n. – Pliu, încrețitură, volan la mânecile cămășilor femeiști; bezer. – Din magh. fodor „pliu, cută”.