9 definiții pentru foșnitor

foșnitor, ~oare a [At: LESNEA, P. E. 47 / Pl: ~i, ~oare / E: foșni + -tor] Care foșnește Si: (rar) foșnit2.

FOȘNITÓR, -OÁRE, foșnitori, -oare, adj. Care foșnește. – Foșni + suf. -tor.

FOȘNITÓR, -OÁRE, foșnitori, -oare, adj. Care foșnește. – Foșni + suf. -tor.

FOȘNITÓR, -OÁRE, foșnitori, -oare, adj. Care foșnește. Crește și tu, cîntec din azur, În mărețul răsărit de soare, Crește, crește, cum cresc împrejur Lanuri de mătasă foșnitoare. BENIUC, V. 117. Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Vîntu-aduce de departe... Foșnitoare frunze moarte. D. BOTEZ, P. O. 50.

foșnitór adj. m., pl. foșnitóri; f. sg. și pl. foșnitoáre

foșnitór adj. m., pl. foșnitóri; f. sg. și pl. foșnitoáre

FOȘNITÓR adj. 1. murmurător, sunător, susurător, șopotitor. (Frunze ~oare.) 2. fâșâitor. (Ziar ~.)

FOȘNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care foșnește; care produce foșnete. /a foșni + suf. ~tor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FOȘNITOR adj. 1. murmurător, sunător, susurător, șopotitor. (Frunze ~.) 2. fîșîitor. (Ziar ~.)

Intrare: foșnitor
foșnitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular foșnitor foșnitorul foșnitoare foșnitoarea
plural foșnitori foșnitorii foșnitoare foșnitoarele
genitiv-dativ singular foșnitor foșnitorului foșnitoare foșnitoarei
plural foșnitori foșnitorilor foșnitoare foșnitoarelor
vocativ singular
plural