8 definiții pentru foșnitor

foșnitor, ~oare a [At: LESNEA, P. E. 47 / Pl: ~i, ~oare / E: foșni + -tor] Care foșnește Si: (rar) foșnit2.

FOȘNITÓR, -OÁRE, foșnitori, -oare, adj. Care foșnește. – Foșni + suf. -tor.

FOȘNITÓR, -OÁRE, foșnitori, -oare, adj. Care foșnește. – Foșni + suf. -tor.

FOȘNITÓR, -OÁRE, foșnitori, -oare, adj. Care foșnește. Crește și tu, cîntec din azur, În mărețul răsărit de soare, Crește, crește, cum cresc împrejur Lanuri de mătasă foșnitoare. BENIUC, V. 117. Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Vîntu-aduce de departe... Foșnitoare frunze moarte. D. BOTEZ, P. O. 50.

foșnitór adj. m., pl. foșnitóri; f. sg. și pl. foșnitoáre

FOȘNITÓR adj. 1. murmurător, sunător, susurător, șopotitor. (Frunze ~oare.) 2. fâșâitor. (Ziar ~.)

FOȘNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care foșnește; care produce foșnete. /a foșni + suf. ~tor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

foșnitór adj. m., pl. foșnitóri; f. sg. și pl. foșnitoáre

FOȘNITOR adj. 1. murmurător, sunător, susurător, șopotitor. (Frunze ~.) 2. fîșîitor. (Ziar ~.)

Intrare: foșnitor
foșnitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foșnitor
  • foșnitorul
  • foșnitoru‑
  • foșnitoare
  • foșnitoarea
plural
  • foșnitori
  • foșnitorii
  • foșnitoare
  • foșnitoarele
genitiv-dativ singular
  • foșnitor
  • foșnitorului
  • foșnitoare
  • foșnitoarei
plural
  • foșnitori
  • foșnitorilor
  • foșnitoare
  • foșnitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)