2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOȘNITÓR, -OÁRE, foșnitori, -oare, adj. Care foșnește. – Foșni + suf. -tor.

FOȘNITÓR, -OÁRE, foșnitori, -oare, adj. Care foșnește. – Foșni + suf. -tor.

foșnitor, ~oare a [At: LESNEA, P. E. 47 / Pl: ~i, ~oare / E: foșni + -tor] Care foșnește Si: (rar) foșnit2.

FOȘNITÓR, -OÁRE, foșnitori, -oare, adj. Care foșnește. Crește și tu, cîntec din azur, În mărețul răsărit de soare, Crește, crește, cum cresc împrejur Lanuri de mătasă foșnitoare. BENIUC, V. 117. Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Vîntu-aduce de departe... Foșnitoare frunze moarte. D. BOTEZ, P. O. 50.

FOȘNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care foșnește; care produce foșnete. /a foșni + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

foșnitór adj. m., pl. foșnitóri; f. sg. și pl. foșnitoáre

foșnitór adj. m., pl. foșnitóri; f. sg. și pl. foșnitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FOȘNITÓR adj. 1. murmurător, sunător, susurător, șopotitor. (Frunze ~oare.) 2. fâșâitor. (Ziar ~.)

FOȘNITOR adj. 1. murmurător, sunător, susurător, șopotitor. (Frunze ~.) 2. fîșîitor. (Ziar ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

foșnitoare, foșnitori s. f. bancnotă nou-nouță, recent pusă în circulație.

Intrare: foșnitoare
foșnitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foșnitoare
  • foșnitoarea
plural
  • foșnitori
  • foșnitorile
genitiv-dativ singular
  • foșnitori
  • foșnitorii
plural
  • foșnitori
  • foșnitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: foșnitor
foșnitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foșnitor
  • foșnitorul
  • foșnitoru‑
  • foșnitoare
  • foșnitoarea
plural
  • foșnitori
  • foșnitorii
  • foșnitoare
  • foșnitoarele
genitiv-dativ singular
  • foșnitor
  • foșnitorului
  • foșnitoare
  • foșnitoarei
plural
  • foșnitori
  • foșnitorilor
  • foșnitoare
  • foșnitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

foșnitor

  • 1. Care foșnește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Crește și tu, cîntec din azur, În mărețul răsărit de soare, Crește, crește, cum cresc împrejur Lanuri de mătasă foșnitoare. BENIUC, V. 117.
      surse: DLRLC
    • Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107.
      surse: DLRLC
    • Vîntu-aduce de departe... Foșnitoare frunze moarte. D. BOTEZ, P. O. 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Foșni + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09