FLUXIUNE, fluxiuni, s. f. (Med.) Concentrare a sângelui sau a altor lichide în anumite țesuturi, din cauza unei inflamații. ◊ Fluxiune periodică = numele unei boli de ochi la cai. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. fluxion.

fluxiune sf [At: NEGRUZZI, S. II, 150 / P: ~xi-u~ / V: fluscie, flucție, fluxie / Pl: ~ni / E: fr fluxion] 1 (Med) Concentrare a sângelui sau a altor lichide în anumite țesuturi, din cauza unei inflamații. 2 (Îs) ~ periodică Boală de ochi la cai.

FLUXIUNE, fluxiuni, s. f. (Med.) Concentrare a sângelui sau a altor lichide în anumite țesuturi, din cauza unei inflamații. Fluxiune periodică = numele unei boli de ochi la cai. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. fluxion.

FLUXIUNE s.f. Concentrare a sîngelui sau a altor lichide în anumite țesuturi din cauza unei inflamații. ◊ Fluxiune periodică = boală de ochi la cai. [Pron. -xi-u-. / < fr. fluxion, lat. fluxio].

FLUXIUNE s. f. concentrare a sângelui sau a altor lichide în anumite țesuturi din cauza unei inflamații. (< fr. fluxion, lat. fluxio)

fluxiune f. Med. 1. concentrarea lichidelor într’o parte a corpului; 2. umflătura țesăturei celulare a feței: fluxiune de piept, pneumonie.

*fluxiúne f. (lat. flúxio, -ónis, d. flúere, fluxum, a curge). Med. Unflare dureroasă cauzată de o acumulare de umorĭ orĭ de un abces în vre-o parte a corpuluĭ. Fluxiune de pept, veche expresiune care înseamnă orĭ-ce inflamațiune a plămînilor, cu o secrețiune de mucozitățĭ care se expectorează greŭ și de multe orĭ cu sînge. Mat. Metoda fluxiunilor, o metodă de calcul datorită luĭ Newton și în care se consideră orĭ-ce mărime finită ca produsă de mișcare saŭ flux continuŭ.

flucție sf vz fluxiune

fluscie sf vz fluxiune

fluxie sf vz fluxiune

fluxiune (rar) (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. fluxiunii; pl. fluxiuni

fluxiune (-xi-u-) s. f., g.-d. art. fluxiunii; pl. fluxiuni

fluxiune s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. fluxiunii; pl. fluxiuni

fluxiune (i-u)

fluxie s.f. (înv.) concentrarea sângelui în anumite țesuturi, din cauza unei contuzii sau inflamații.