12 definiții pentru flotor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

flotor sn [At: LTR / Pl: ~oare / E: fr flotteur] 1 Corp care plutește la suprafața lichidului dintr-un recipient, acționând un dispozitiv care indică sau reglează nivelul lichidului Si: plutitor. 2 Obiect plutitor atașat unei plase pescărești ori unui dispozitiv lansat pe apă pentru a-i asigura plutirea. 3 Cameră de aer care servește la menținerea pe suprafața apei a ouălor de țânțari. 4 (Șîs ~ de hidroavion) Dispozitiv etanș și umplut cu aer, fixat de aripi și de fuselaj, care asigură plutirea unui hidroavion.

FLOTÓR, flotoare, s. n. Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafața apei, destinate să efectueze măsurători sau reglaje ori să susțină la suprafață corpuri submersibile; plutitor. ◊ Flotor de hidroavion = fiecare dintre cele două dispozitive etanșe și umplute cu aer, fixate de aripi și de fuzelaj, care asigură plutirea unui hidroavion. – Din fr. flotteur.

FLOTÓR, flotoare, s. n. Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafața apei, destinate să efectueze măsurători sau reglaje ori să susțină la suprafață corpuri submersibile; plutitor. ◊ Flotor de hidroavion = fiecare dintre cele două dispozitive etanșe și umplute cu aer, fixate de aripi și de fuzelaj, care asigură plutirea unui hidroavion. – Din fr. flotteur.

FLOTÓR, flotoare, s. n. 1. Plutitor1. 2. Dispozitiv care asigură forța de plutire necesară unui hidroavion în repaus la suprafața apei.

FLOTÓR s.n. 1. Corp care plutește la suprafața lichidului dintr-un recipient, acționând un dispozitiv care indică sau reglează nivelul lichidului; plutitor. ♦ Corp plutitor atașat unei plase pescărești ori unui dispozitiv lansat pe apă pentru a-i asigura plutirea. ♦ Cameră de aer care servește la menținerea pe suprafața apei a ouălor de țânțari. 2. Dispozitiv cu ajutorul căruia un hidroavion plutește la suprafața apei. [Pl. -oare. / < fr. flotteur].

FLOTÓR s. n. 1. sferă goală care plutește la suprafața lichidului dintr-un recipient, cu un dispozitiv care indică sau reglează nivelul lichidului; plutitor. 2. corp plutitor atașat unei plase pescărești ori unui dispozitiv lansat pe apă pentru a-i asigura plutirea. 3. baliză plutitoare care marchează punctele periculoase pentru navigație. 4. dispozitiv de plutire a hidroavioanelor. 5. cameră de aer care servește la menținerea pe suprafața apei a ouălor de țânțari. (< fr. flotteur)

FLOTÓR ~oáre n. 1) Corp care se ține pe suprafața apei (sau a altui lichid), plutind. 2) Dispozitiv cu ajutorul căruia un obiect poate pluti. /<fr. flotteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flotór s. n., pl. flotoáre

flotór s. n., pl. flotoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLOTÓR s. (TEHN.) plutitor.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FLOTOR corp plutitor profilat aerodinamic din lemn sau metal închis etanș destinat plutirii și alunecării pe apă a unui hidroavion sau a altui tip de aeronavă.

Intrare: flotor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flotor
  • flotorul
  • flotoru‑
plural
  • flotoare
  • flotoarele
genitiv-dativ singular
  • flotor
  • flotorului
plural
  • flotoare
  • flotoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)