floáce f. pl. saŭ n. pl. Vest. Lațe, mițe, flocĭ: floacele unuĭ cîĭne bătrîn.

FLOC, floci, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Smoc mic de păr, de lână sau de mătase. ♦ (Spec.; de obicei la pl.) Fir de păr din regiunea pubisului. [Pl. și: (n.) floace] – Lat. floccus.

floc sm [At: BIBLIA (1688), 210² / Pl: ~oci sm, ~oace sn / E: ml floccus] 1 (Spc; mpl) Smoc mic de păr, de lână sau de mătase. 2 (Spc; mpl) (Fir de) păr din regiunea pubisului.

FLOC, floci, s. m. (Spec.; de obicei la pl.) Smoc mic de păr, de lână sau de mătase. ♦ (Spec.; de obicei la pl.) Fir de păr din regiunea pubisului. [Pl. și: (n.) floace] – Lat. floccus.

FLOC, floace, s. n. și floci s. m. Smoc mic de păr, de lînă sau de mătase. Într-un ungher sta cojocul cu floace sure. CAMILAR, N. I 324. Nu se condamnase... să-și rupă floacele din cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 332. Se scutură [calul] o dată de-i săriră toate floacele de pe el și rămase ca uns cu unt de frumos. RETEGANUL, P. III 54.

FLOC floci m. 1) Smoc de păr sau de lână. 2) Fir de păr încrețit. [Pl. și floace] /<lat. floccus

floc m. 1. mănunchiu de lână, mătase, păr; 2. fig. floci de zăpadă. [Lat. FLOCCUS].

floc m. (lat. flŏccus, it. fiocco, fiocca, pv. fr. cat. floc, fr. floche adj., sp. llueco, pg. choco). Cĭuf, moț de păr. Pl. Păr mult și lung, mițe, lațe: acestuĭ cîne bătrîn îĭ atîrnă flociĭ. Triv. Păru din regiunea pubiană. V. fulg și flotac.

floc (pop.) s. m., pl. floci

floc (pop.) s. m., pl. floci

floc s. m./s. n., pl. floci/floace

floc, floci, s.m. – Smoc (sau fir) de păr sau de lână. ♦ (onom.) Floca, Flocia, nume de familie și supranume în Maramureș. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Lat. floccus „scamă de lână, păr” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

floc, -i, s.m. – Smoc (sau fir) de păr sau de lână. – Lat. floccus.

floc, floci s. m. 1. fir de păr încrețit 2. (la pl.) părul pubian