2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fleosc i vz fleașc

FLEAȘC interj. Cuvânt care redă sunetul produs la lovirea unui corp moale (și elastic). [Var.: fleoșc interj.] – Onomatopee.

FLEAȘC interj. Cuvânt care redă sunetul produs la lovirea unui corp moale (și elastic). [Var.: fleoșc interj.] – Onomatopee.

FLEOȘC interj. v. fleașc.

fleașc i [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / V: fleosc, ~eoșc, fliosc / E: fo cf pleosc] Exprimă 1 Sunetul produs la lovirea unui corp moale (și elastic). 2 (îf flosc) Sunetul produs de o sărutare zgomotoasă.

FLEAȘC interj. Onomatopee care redă zgomotul produs cînd lovim sau atingem un corp moale și elastic. Mîî... deșteaptă-te! Și fleașc o palmă. VLAHUȚĂ, O. A. 203. – Variantă: fleoșc interj.

FLEAȘC interj. (se folosește pentru a reda sunetul produs de lovirea cu un corp moale). /Onomat.

FLEOȘC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs în timpul lovirii unor corpuri moi sau ude). /Onomat.

fleașc! int. exprimă sgomotul lovirii cu biciul sau cu palma.

fleașc! (ea dift.) interj. care arată huĭetu palmeĭ aplicate răpede, ca și jart!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fleáșc interj. – Exprimă zgomotul produs de lovirea unui corp cu un obiect moale sau fără consistență. Creație expresivă, cf. fleci, pleosc.Der. fleașcă, s. f. (palmă, lovitură; obiect, moale, cu consistența unui terci; prost, tont); fleșcăi (var. fleoșcăi, fleoșni), vb. (a clefăi prin noroi; a se înmuia; a deveni moale, a fi prea copt, a se strica); fleșcăială, s. f. (rar, palmă; noroi, glod, mocirlă); fleșcăraie, s. f. (noroi); fleștenic (var. fleștenog), s. n. (cîrpă), cf. Iordan, BF, II, 176; fleșteri, vb. (Trans., a se veșteji); fleștură, s. f. (femeie de moravuri ușoare); foloștină, s. f. (tescovină; fulg de zăpadă; puf); feleștioc (var. folostioc, feleșteu), s. n. (cîrpă folosită la ungerea roților carului), cf. Drăganu, Dacor., I, 319 și Iordan, BF, II, 173; feșteli, vb. ( a murdări, a mînji), din cuvîntul precedent prin intermediul unui metateze; feșteleală, s. f. (murdărie); beșteli, vb. (a murdări; a chinui, a călca în picioare, a maltrata); beșteleală, s. f. (murdărie; maltratare). Feșteli este evident creație expresivă, după cum o arată înrudirea lui din punct de vedere semantic și fonetic cu feleștioc, terminația -li și prezența var. beșteli. Asemănarea cu mag. festeni „a vopsi” (Cihac, II, 499; DAR; Drăganu, Dacor, I, 319; Bogrea, Dacor., IV, 853; Pușcariu, Dacor., XII, 467, care propune un mag. *festelni), pare întîmplătoare; cf. și ferfeli, terfeli. După Drăganu, Dacor., II, 263, beșteli ar fi un der. de la un mag. *bestyál-, de la bestya „animal”; și după Graur 129, din țig. beštele „așezați-vă”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ete fleoșc! / pula! / scârț! interj. (vulg., obs.) 1. nu-mi pasă! 2. nu sunt de acord! 3. nu cred!

Intrare: fleosc
fleosc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fleașc / fleoșc
fleașc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • fleașc
fleoșc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • fleoșc

fleașc / fleoșc fleoșc

  • 1. Cuvânt care redă sunetul produs la lovirea unui corp moale (și elastic).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mîî... deșteaptă-te! Și fleașc o palmă. VLAHUȚĂ, O. A. 203.
      surse: DLRLC

etimologie: