2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLEÁȘCĂ s. f. 1. Materie moale, fără consistență; fleșcăială. ♦ Fig. Om moale, lipsit de energie, molâu. 2. (Pop.) Palmă, lovitură dată cu palma. – Cf. fleașc.

fleașcă2 sf [At: CV 1950, nr. 3, 34 / Pl: nct / E: ger Fläche] (Tip) Suprafața totală a unei coli de hârtie tipărită cu o nuanță de cerneală slabă.

fleașcă1 sfi [At: ȘEZ. V, 73 / V: ~eoa~ / E: ns cf fleașc] 1 Materie moale și apătoasă, fără consistență Si: fleșcăială (1). 2 Fleșcăraie. 3 (Buc) Cataplasmă. 4 (Fig; d. oameni) Molâu. 5 (Reg) Femeie necuviincioasă. 6 (Pop) Lovitură dată cu palma.

FLEÁȘCĂ s. f. 1. Materie moale și apătoasă, fără consistență; fleșcăială. ♦ Fig. Om moale, lipsit de energie, molâu. 2. (Pop.) Palmă, lovitură dată cu palma. – Cf. fleașc.

FLEÁȘCĂ s. f. 1. Materie moale și apătoasă, fără consistență. V. fleșcăială. Au pătruns apele pe sub corturi, au smuls țărușii din pămînt, au făcut fleașcă totul. PAS, Z. III 175. ♦ Fig. Om moale, molîu. 2. (Popular) Palmă, lovitură dată cu palma. Ț-oi da o fleașcă, de ț-or scîntie ochii! ȘEZ. V. 73.

FLEÁȘCĂ f. 1) Noroi apos. 2) fig. Om lipsit de energie; molâu. 3) pop. Lovitură dată cu palma. /Din fleașc

fleașcă f. 1. lovitură dată peste ochi cu dosul mâinii; 2. fig. om molatic. [Pentru sensul 2, v. fleac].

bleașca-bleáșca V. fleașca-fleașca.

fleáșca-fleáșca (ea dift.) interj. care arată huĭetu pe care-l facĭ cînd mergĭ pin noroĭ orĭ pin apă. – Și bleașca-bleașca.

*fleáșcă f., pl. ca ceașcă (d. fleașca-fleașca. V. bleașcă, buleandră). Fam. Palmă aplicată cu zgomot, leapșă. Lucru moale, fleșcăit, flaccid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLEAȘCĂ s. fleșcăială, fleșcăraie, lapoviță, zloată, (Transilv.) șlepoiță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fleáșcă, (fleșcăială), s.f. – 1. Zăpadă amestecată cu apă; lapoviță. 2. Ud leoarcă. – Cf. fleașc (onomatopee) (DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fleașcă2, adj. invar. 1. moale, flasc; vâscos. 2. foarte ud.

fleașcă1, flești s. f. prostituată.

Intrare: bleașca
bleașca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bleașca-bleașca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fleașca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fleașcă
substantiv feminin (F87)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleașcă
  • fleașca
plural
genitiv-dativ singular
  • flești
  • fleștii
plural
vocativ singular
plural

fleașcă

etimologie:

  • cf. fleașc
    surse: DEX '09 DEX '98