3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLEȘCĂÍT2, -Ă, fleșcăiți, -te, adj. Moale, fără consistență; fig. (despre oameni) moleșit. – V. fleșcăi.

FLEȘCĂÍT2, -Ă, fleșcăiți, -te, adj. Moale, fără consistență; fig. (despre oameni) moleșit. – V. fleșcăi.

FLEȘCĂÍT1 s. n. Faptul de a (se) fleșcăi.V. fleșcăi.

FLEȘCĂÍT1 s. n. Faptul de a (se) fleșcăi.V. fleșcăi.

fleșcăit2, ~ă a [At: ZANNE, P. IX, 174 / V: ~eoș~ / Pl: ~iți, ~e / E: fleșcăi] 1 Muiat de ploaie. 2 (D. fructe) Moale. 3 (Pfm; d. sânii femeilor) Lăsat2. 4 (Pfm; fig; d. oameni) Moleșit2. 5 (Pfm; fig; d. oameni) Îmbătrânit (prematur).

fleșcăit1 sns [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / E: fleșcăi] 1-4 Fleșcăire (1-4).

FLEȘCĂÍT, -Ă, fleșcăiți, -te, adj. Moale, fără consistență; fig. moleșit. Zăpadă fleșcăită.Cu fața groasă, frămîntată, cu buze atîrnînd fleșcăite, Trăilă mormăi. DUMITRIU, V. L. 49.

FLEȘCĂÍT 1 s. n. Acțiunea de a (se) fleșcăi și rezultatul ei. Prin smîrcurile mocirloase... mergeau încet, trudiți și deznădăjduiți, ascultindu-și fleșcăitul ciobotelor mari și grele. VLAHUȚĂ, O. A. 136.

FLEȘCĂÍ, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + suf. -ăi.

FLEȘCĂÍ, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + suf. -ăi.

fleșcăi [At: CARAGIALE, T. I, 58 / V: ~eoș~, fleosc~ / Pzi: ~esc, {var) fleșcăi / E: fleașc + -ăi] 1 vi A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2 vr (D. fructe) A se muia. 3 vr (Pfm; d. sânii femeilor) A se lăsa. 4 vr (Pfm; fig; d. oameni) A se moleși.

FLEȘCĂÍ, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce zgomot umblînd prin noroi, prin apă etc. Sutele de picioare fleșcăiau în noroi. DUMITRIU, B. F. 68. În șanțuri era tăcere. Numai pașii sentinelelor nevăzute fleșcăiau prin noroi. SADOVEANU, O. VI 76. Ciubotele pline de apă fleșcăiau la fiecare călcătură. DUNĂREANU, CH. 116. 2. Refl. A se înmuia; (despre oameni) a se moleși. Ce te-ai fleșcăit așa?

A FLEȘCĂÍ ~iésc intranz. A produce un zgomot specific, umblând prin fleașcă. /fleașc + suf. ~ăi

A SE FLEȘCĂÍ mă ~iésc intranz. 1) A deveni moale; a se înmuia. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde vigoarea, vlaga; a se moleși. /fleașc + suf. ~ăi

fleșcăì v. 1. a se moleși; 2. a se vesteji.

fleșcăĭésc v. tr. (d. fleașcă). Moleșesc, cofleșesc. V. refl. Obrajiĭ i s’aŭ fleșcăit, poamele s’aŭ fleșcăit de zdruncinăturile căruțeĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fleșcăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiésc, imperf. 3 sg. fleșcăiá; conj. prez. 3 să fleșcăiáscă

fleșcăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiésc, imperf. 3 sg. fleșcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fleșcăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLEȘCĂÍT adj. v. puhav.

FLEȘCĂÍT adj. v. moleșit, muiat, vlăguit.

FLEȘCĂIT adj. moale, puhav, (livr.) flasc. (Are o carne ~.)

arată toate definițiile

Intrare: fleșcăit (adj.)
fleșcăit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleșcăit
  • fleșcăitul
  • fleșcăitu‑
  • fleșcăi
  • fleșcăita
plural
  • fleșcăiți
  • fleșcăiții
  • fleșcăite
  • fleșcăitele
genitiv-dativ singular
  • fleșcăit
  • fleșcăitului
  • fleșcăite
  • fleșcăitei
plural
  • fleșcăiți
  • fleșcăiților
  • fleșcăite
  • fleșcăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: fleșcăit (s.n.)
fleșcăit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleșcăit
  • fleșcăitul
  • fleșcăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fleșcăit
  • fleșcăitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: fleșcăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fleșcăi
  • fleșcăire
  • fleșcăit
  • fleșcăitu‑
  • fleșcăind
  • fleșcăindu‑
singular plural
  • fleșcăiește
  • fleșcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fleșcăiesc
(să)
  • fleșcăiesc
  • fleșcăiam
  • fleșcăii
  • fleșcăisem
a II-a (tu)
  • fleșcăiești
(să)
  • fleșcăiești
  • fleșcăiai
  • fleșcăiși
  • fleșcăiseși
a III-a (el, ea)
  • fleșcăiește
(să)
  • fleșcăiască
  • fleșcăia
  • fleșcăi
  • fleșcăise
plural I (noi)
  • fleșcăim
(să)
  • fleșcăim
  • fleșcăiam
  • fleșcăirăm
  • fleșcăiserăm
  • fleșcăisem
a II-a (voi)
  • fleșcăiți
(să)
  • fleșcăiți
  • fleșcăiați
  • fleșcăirăți
  • fleșcăiserăți
  • fleșcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fleșcăiesc
(să)
  • fleșcăiască
  • fleșcăiau
  • fleșcăi
  • fleșcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fleșcăit (adj.)

etimologie:

  • vezi fleșcăi
    surse: DEX '09 DEX '98

fleșcăit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) fleșcăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Prin smîrcurile mocirloase... mergeau încet, trudiți și deznădăjduiți, ascultindu-și fleșcăitul ciobotelor mari și grele. VLAHUȚĂ, O. A. 136.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fleșcăi
    surse: DEX '98 DEX '09

fleșcăi

  • 1. intranzitiv A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Sutele de picioare fleșcăiau în noroi. DUMITRIU, B. F. 68.
      surse: DLRLC
    • În șanțuri era tăcere. Numai pașii sentinelelor nevăzute fleșcăiau prin noroi. SADOVEANU, O. VI 76.
      surse: DLRLC
    • Ciubotele pline de apă fleșcăiau la fiecare călcătură. DUNĂREANU, CH. 116.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre fructe) A se muia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cofleși coleși muia terciui înmuia

etimologie:

  • Fleașc + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09