O definiție pentru flăcărare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flăcăráre s. f., pl. flăcărắri

Intrare: flăcărare
flăcărare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flăcărare
  • flăcărarea
plural
  • flăcărări
  • flăcărările
genitiv-dativ singular
  • flăcărări
  • flăcărării
plural
  • flăcărări
  • flăcărărilor
vocativ singular
plural