3 definiții pentru fjell
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fjell sn [At: DN3 / P: fiel / Pl: ~uri / E: ger Fjäll cf nor fjell „munte”] (Glg) Ghețar de tip scandinav care ocupă o suprafață înaltă, ondulată, fără pantă.
FJELL s.n. (Geol.) Ghețar de tip scandinav care ocupă o suprafață înaltă, ondulată, fără pantă. [Pron. fiel. / < germ. Fjäll, cf. norv. fjell – munte].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FJELL FIEL/ s. n. ghețar scandinav care ocupă o suprafață înaltă, ondulată. (< germ. Fjäll)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: fjell
fjell substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
fjell, fjellurisubstantiv neutru
- 1. Ghețar de tip scandinav care ocupă o suprafață înaltă, ondulată, fără pantă. DN
etimologie:
- Fjäll DN