3 definiții pentru fiziocrată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIZIOCRÁT, -Ă s.m. și f. Adept al fiziocratismului. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiocrate, cf. gr. physis – natură, kratos – forță].

*fiziocrát, -ă s. (d. vgr. phýsis, natură, și krátos, putere). Filosof din școala luĭ Quesnay († 1774), care zicea că numaĭ pămîntu produce avere.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FIZIO- „natură, cauze naturale, vital, fizic, fiziologic”. ◊ gr. physis „natură” > fr. physio-, germ. id., engl. id., it. fisio- > rom. fizio-.~crat (v. -crat), s. m. și f., adept al fiziocrației; ~crație (v. -crație), s. f., doctrină economică burgheză care susține că munca agricolă ar constitui unica sursă de bogăție; ~gen (v. -gen1), adj., (despre boli) care este determinat de leziuni fizice; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a activităților vitale; sin. fiziogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., fiziogeneză*; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., studiu geografic al mișcărilor și variațiilor atmosferice, hidrologice etc., care au loc la suprafața pămîntului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în fiziografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., știință care studiază caracteristicile exterioare ale globului terestru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fiziologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază funcțiile organismului viu, animal sau vegetal; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a capacității fiziologice a unor funcții organice, în vederea aprecierii dezvoltării fizice; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea trăsăturilor feței care determină expresia ei particulară; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare fiziologică provocată de diverși factori fizici, chimici, mecanici, nutriționali, genetici etc.; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în fiziopatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., 1. Ramură a medicinii care studiază fiziologia organismului în timpul unei boli. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul mecanismelor de producere a bolilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., ramură a terapeuticii generale care folosește agenți fizici naturali ca apa, aerul, lumina și băile.

Intrare: fiziocrată
  • silabație: fi-zi-o-cra-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiziocra
  • fiziocrata
plural
  • fiziocrate
  • fiziocratele
genitiv-dativ singular
  • fiziocrate
  • fiziocratei
plural
  • fiziocrate
  • fiziocratelor
vocativ singular
  • fiziocra
  • fiziocrato
plural
  • fiziocratelor

fiziocrat, -ă fiziocrată

  • 1. Adept al fiziocrației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: