6 definiții pentru fiuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fiuleț sm [At: DEX / P: fi-u~ / Pl: ~i / E: fiu + -(u)leț] 1-2 (Șhp) Fiu (1) (drag) Si: (pop) fiuț2 (1-2). 3 Copil de sex masculin Si: băiețel, fluț2 (3).

FIULÉȚ, fiuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.

FIULÉȚ, fiuleți, s. m. Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.

FIULÉȚ, fiuleți, s. m. (Popular, rar) Diminutiv al lui fiu. Mi s-a născut Fiuleț din maică. TEODORESCU, P. P. 18. – Pronunțat: fi-u-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fiuléț (pop.) (fi-u-) s. m., pl. fiuléți

fiuléț s. m. (sil. fi-u-), pl. fiuléți

Intrare: fiuleț
  • silabație: fi-u-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiuleț
  • fiulețul
  • fiulețu‑
plural
  • fiuleți
  • fiuleții
genitiv-dativ singular
  • fiuleț
  • fiulețului
plural
  • fiuleți
  • fiuleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)