9 definiții pentru fiulare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fiulare sf [At: DAMÉ, T. 7 / P: fi-u~ / V: fiol~, fiular sn / Pl: ~lări / E: ml *fib(u)laria] (Reg) Scândură mică la jug Si: bulfeu1.
FIULARE, fiulări, s. n. Bulfeu de jug. ♦ Fiecare din vergelele care leagă cormana de trupița plugului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIULARE, fiulări s. f. Bulfeu de jug ♦ Fiecare din vergelele care leagă cormana de trupița plugului. – Lat. *fib(u)laria (< fibula).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fiuláre f., pl. ărĭ (lat. *fîbulária, din fibula, ac mare. V. fiulă). Gorj, Háțeg, Ban. Bulfeŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fiolare sf vz fiulare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fiular sn vz fiulare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FIULARE s. v. bulfeu, cruce, spetează, stinghie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fiulare s. v. BULFEU. CRUCE. SPETEAZĂ. STINGHIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
fiulare (fiulări), s. f. – Partea de dedesubt a jugului. Lat. *fibŭlaria (Candrea, Éléments, 80; Pușcariu 619; REW 3278; DAR). În Trans. și Olt. Nu apare în alte limbi romanice (cf. Rosetti, I, 166). Cf. hiolă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fiulare, fiulărisubstantiv feminin
-
- 1.1. Fiecare din vergelele care leagă cormana de trupița plugului. DLRLC
-
etimologie:
- *fib(u)laria (din fibula). DLRM