Definiția cu ID-ul 711832:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fitău, s.n. – 1. Bumbac (de regulă colorat) utilizat la ornarea cămășilor (D. Pop 1978). 2. Legături (de ață colorată) împletite în trei zițe făcute guși (Papahagi 1925): „...cu fitău, ș-apoi în vârvu steagului cu țurgălăi” (Papahagi 1925: 318). – Din magh. fejto (MDA).