FISC s. n. 1. Instrument administrativ al statului, reglementat prin norme juridice, care stabilește și administrează impozitele și taxele ce se cuvin statului de la contribuabili. 2. Instituție a administrației de stat care se ocupă cu stabilirea, încasarea, urmărirea silită și administrarea impozitelor și taxelor cuvenite statului. – Din fr. fisc, it. fisco.

fisc sn [At: IORGA, N. R. A. I, 371 / Pl: (rar) ~uri / E: fr fisc, it fisco] 1 (Iuz) Vistieria statului. 2 Instituție de stat care stabilește și încasează contribuțiile către stat ale unei persoane fizice sau juridice, urmărește pe cei care nu și-au plătit în termen aceste contribuții.

FISC s. n. Instituție de stat care stabilește și încasează contribuțiile către stat, urmărește pe cei care nu și-au plătit în termen aceste contribuții etc. – Din fr. fisc, it. fisco.

FISC s. n. sg. Administrația finanțelor statului; serviciu de percepere a impozitelor. Sîntem liberi, după ce achităm fiscului ce se cuvine. SADOVEANU, P. M. 15. Doi agenți ai fiscului și-au dezbrăcat hainele. SAHIA, N. 92.

FISC s.n. Administrare a impozitelor unui stat; serviciu de percepere a impozitelor. [< fr. fisc, it. fisco, lat. fiscus].

FISC s. n. organ de stat care stabilește și încasează dările și contribuțiile către stat; serviciu de percepere a impozitelor. (< fr. fisc, it. fisco)

FISC n. Instituție de stat care se ocupă de stabilirea și perceperea impozitelor și taxelor. /<fr. fisc, it. fisco, lat. fiscus

fisc n. 1. tezaurul Statului; 2. administrațiunea finanțelor publice.

*fisc n., pl. urĭ (lat. fiscus, coș, paner, tezauru statuluĭ. Cp. cu buget). Tezauru statuluĭ. Administrațiunea finanțelor statuluĭ.

fisc s. n.

fisc s. n.

fisc s. n.

FISC s. (FIN.) percepție, (prin Transilv.) perceptorat, perceptorie. (A plătit impozitele la ~.)

FISC s. percepție, (prin Transilv.) perceptorat, perceptorie. (A plătit impozitele la ~.)