2 definiții pentru finișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

finișor sm [At: TEODORESCU, P. P. 271 / Pl: ~i / E: fin2 + -ișor] 1-2 (Șhp) Fin2 (tânăr) Si: finic3 (1-2), finicel (1-2), finiț (1-2), finuc (1-2), finuț (1-2). 3 Copil în raport cu nașii săi de botez Si: finic3 (3), finicel (3), finit (3), finuc (3), finuț (3).

FINIȘÓR, finișori, s. m. (Rar) Diminutiv al lui fin. Ie-ți finișorul de mînă Și cu fina dempreună, De-nvîrtiți o horă bună. TEODORESCU, P. P. 271.

Intrare: finișor
substantiv masculin (M1-oa)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finișor
  • finișorul
  • finișoru‑
plural
  • finișori
  • finișorii
genitiv-dativ singular
  • finișor
  • finișorului
plural
  • finișori
  • finișorilor
vocativ singular
  • finișorule
plural
  • finișorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

finișor

  • 1. rar Diminutiv al lui fin.
    exemple
    • Ie-ți finișorul de mînă Și cu fina dempreună, De-nvîrtiți o horă bună. TEODORESCU, P. P. 271.
      surse: DLRLC

etimologie: