FILOZOFIC, -Ă adj. v. filosofic.

filozofic, ~ă a [At: BACOVIA, O. 234 / V: ~oso~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr philosophique] 1 Care aparține filozofiei (1) Si: (iuz) filozofesc (1), (înv) filozoficesc (1). 2 Privitor la filozofie (1) Si: (iuz) filozofesc (2), (înv) filozoficesc. 3 Caracteristic filozofului (5) Si: (iuz) filozofesc (3), (Înv) filozoficesc (3). 4 Care exprimă înțelepciune Si: (iuz) filozofesc (4), (Înv) filozoficesc (4).

FILOZOFIC, -Ă, filozofici, -ce, adj. Care aparține filozofiei, privitor la filozofie, caracteristic filozofului; care dovedește, exprimă înțelepciune. – Din fr. philosophique.^[1]

FILOZOFIC, -Ă, filozofici, -e, adj. Privitor la filozofie, de filozofie, caracteristic filozofului. Terminologie filozofică. ◊ Materialism filozofic (marxist) v. materialism.

FILOZOFIC, -Ă adj. Referitor la filozofie. [Var. filosofic, -ă adj. / cf. lat. philosophicus, fr. philosophique].

FILOZOFIC, -Ă adj. referitor la filozofie. (< fr. philosophique, lat. philosophicus)

FILOZOFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de filozofie; propriu filozofiei. Concepție ~că. /<fr. philosophique

filozofic a. relativ la filozofie.

FILOSOFIC, -Ă, filosofici, -ce, adj. Care aparține filosofiei, privitor la filosofie, caracteristic filosofului; care dovedește, exprimă înțelepciune. [Var.: filozofic, -ă adj.] – Din fr. philosophique.

filosofic, ~ă a vz filozofic

FILOSOFIC, -Ă adj. v. filozofic.

*filosófic, -ă adj. (vgr. philosophikós). De filosofie, relativ la filosofie: discusiune filosofică. Adv. În mod filosofic. – Și -zófic (după fr.).

!filozofic/ (livr.) filosofic adj. m., pl. filozofici/filosofici; f. filozofică/filosofică, pl. filozofice/filosofice

filozofic v. filosofic

filozofic adj. m., pl. filozofici; f. sg. filozofică pl. filozofice

filosofic v. filozofic

!filosofic/filozofic adj. m., pl. filosofici/filozofici; f. filosofică/filozofică, pl. filosofice/filozofice

FILOZOFIC adj. (înv.) filozofesc. (Teorie ~.)

FILOZOFIC adj. (înv.) filozofesc. (Teorie ~.)