2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILOSOFÁRE, filosofări, s. f. Faptul de a filosofa. [Var.: filozofáre s. f.] – V. filosofa.

FILOSOFÁ, filosofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflecții asupra vieții și problemelor ei. [Var.: filozofá vb. I] – Din fr. philosopher, lat. philosophari.

filozofa vi [At: PRAVILA (1652), ap. HEM 2370 / V: ~oso~, (îvp) ~osofi / Pzi: ~fez / E: fr philosopher, lat philosophari] 1 (Iuz) A face raționamente filozofice. 2 (Fam) A face reflecții asupra problemelor vieții. 3 (Irn sau dep) A argumenta într-o manieră pedantă sau complicată.

filozofare sf [At: ENGELS, A. 195 / V: ~oso~ / Pl: ~fări / E: filozofa] 1 (Iuz) Formulare de raționamente filozofice. 2 (Fam) Reflecție asupra problemelor vieții. 3 (Ird) Argumentare pedantă sau complicată.

FILOZOFÁ, filozofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflecții asupra problemelor vieții. – Din fr. philosopher, lat. philosophari.[1]

  1. Și filosofá (vezi DEX’09) — LauraGellner

FILOZOFÁRE, filozofări, s. f. Faptul de a filozofa.V. filozofa.[1]

  1. Și filosofáre (vezi DEX’09). — LauraGellner

FILOZOFÁ, filozofez, vb. I. Intranz. (Familiar) A discuta, a face reflecții asupra problemelor vieții. Mare bine mi-ar face un taifas de seară tîrzie...! A filozofa e, de bine de rău, o mare mîngîiere și mare nevoie am de puțină mîngîiere. CARAGIALE, O. VII 145.

FILOZOFÁ vb. I. intr. (Fam.) A face filozofie, a face reflecții asupra vieții și asupra aspectelor ei. [Var. filosofa vb. I. / cf. fr. philosopher, lat. philosophari].

FILOZOFÁRE s.f. Faptul de a filozofa. [< filozofa].

FILOZOFÁ vb. intr. a face reflecții asupra vieții și aspectelor ei. (< fr. philosopher, lat. philosophari)

A FILOZOFÁ ~éz intranz. fam. A reflecta asupra problemelor lumii (ca un filozof). /<fr. philosopher, lat. philosophari

filozofà v. 1. a trata despre materii filozofice; 2. a raționa prea subtil, a disputa în vânt.

*filosoféz v. intr. (fr. philosopher, d. lat. philosophor, vgr. philosophéo). Mă ocup de meditațiunĭ filosofice. Discut, raționez la infinit: a filosofa despre moarte. – Și -zoféz (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!filosofáre/filozofáre s. f., g.-d. art. filosofắrii/filozofắrii; pl. filosofắri/filozofắri

!filosofá/filozofá (a ~) vb., ind. prez. 3 filosofeáză/ filozofeáză

arată toate definițiile

Intrare: filosofa / filozofa
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • filosofa
  • filosofare
  • filosofat
  • filosofatu‑
  • filosofând
  • filosofându‑
singular plural
  • filosofea
  • filosofați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • filosofez
(să)
  • filosofez
  • filosofam
  • filosofai
  • filosofasem
a II-a (tu)
  • filosofezi
(să)
  • filosofezi
  • filosofai
  • filosofași
  • filosofaseși
a III-a (el, ea)
  • filosofea
(să)
  • filosofeze
  • filosofa
  • filosofă
  • filosofase
plural I (noi)
  • filosofăm
(să)
  • filosofăm
  • filosofam
  • filosofarăm
  • filosofaserăm
  • filosofasem
a II-a (voi)
  • filosofați
(să)
  • filosofați
  • filosofați
  • filosofarăți
  • filosofaserăți
  • filosofaseți
a III-a (ei, ele)
  • filosofea
(să)
  • filosofeze
  • filosofau
  • filosofa
  • filosofaseră
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • filozofa
  • filozofare
  • filozofat
  • filozofatu‑
  • filozofând
  • filozofându‑
singular plural
  • filozofea
  • filozofați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • filozofez
(să)
  • filozofez
  • filozofam
  • filozofai
  • filozofasem
a II-a (tu)
  • filozofezi
(să)
  • filozofezi
  • filozofai
  • filozofași
  • filozofaseși
a III-a (el, ea)
  • filozofea
(să)
  • filozofeze
  • filozofa
  • filozofă
  • filozofase
plural I (noi)
  • filozofăm
(să)
  • filozofăm
  • filozofam
  • filozofarăm
  • filozofaserăm
  • filozofasem
a II-a (voi)
  • filozofați
(să)
  • filozofați
  • filozofați
  • filozofarăți
  • filozofaserăți
  • filozofaseți
a III-a (ei, ele)
  • filozofea
(să)
  • filozofeze
  • filozofau
  • filozofa
  • filozofaseră
Intrare: filosofare / filozofare
filosofare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filosofare
  • filosofarea
plural
  • filosofări
  • filosofările
genitiv-dativ singular
  • filosofări
  • filosofării
plural
  • filosofări
  • filosofărilor
vocativ singular
plural
filozofare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filozofare
  • filozofarea
plural
  • filozofări
  • filozofările
genitiv-dativ singular
  • filozofări
  • filozofării
plural
  • filozofări
  • filozofărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

filosofare / filozofare filozofare

  • 1. Faptul de a filosofa.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • vezi filosofa
    surse: DEX '09 DN

filosofa / filozofa filozofa

  • 1. familiar A face reflecții asupra vieții și problemelor ei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cugeta attach_file un exemplu
    exemple
    • Mare bine mi-ar face un taifas de seară tîrzie...! A filozofa e, de bine de rău, o mare mîngîiere și mare nevoie am de puțină mîngîiere. CARAGIALE, O. VII 145.
      surse: DLRLC

etimologie: