FILOSOFARE, filosofări, s. f. Faptul de a filosofa. [Var.: filozofare s. f.] – V. filosofa.

filosofare sf vz filozofare

FILOSOFA, filosofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflecții asupra vieții și problemelor ei. [Var.: filozofa vb. I] – Din fr. philosopher, lat. philosophari.

FILOZOFA vb. I v. filosofa.

FILOZOFARE s. f. v. filosofare.

filosofa v vz filozofa

filosofi v vz filozofa

filosofisi vi [At: CANTEMIR, IST. 81 / Pzi: ~sesc / E: ngr φιλοσοωφ] (Grî; nob) A filozofa.

filozofa vi [At: PRAVILA (1652), ap. HEM 2370 / V: ~oso~, (îvp) ~osofi / Pzi: ~fez / E: fr philosopher, lat philosophari] 1 (Iuz) A face raționamente filozofice. 2 (Fam) A face reflecții asupra problemelor vieții. 3 (Irn sau dep) A argumenta într-o manieră pedantă sau complicată.

filozofare sf [At: ENGELS, A. 195 / V: ~oso~ / Pl: ~fări / E: filozofa] 1 (Iuz) Formulare de raționamente filozofice. 2 (Fam) Reflecție asupra problemelor vieții. 3 (Ird) Argumentare pedantă sau complicată.

FILOZOFA, filozofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflecții asupra problemelor vieții. – Din fr. philosopher, lat. philosophari.^[1]

FILOZOFARE, filozofări, s. f. Faptul de a filozofa. – V. filozofa.^[1]

FILOZOFA, filozofez, vb. I. Intranz. (Familiar) A discuta, a face reflecții asupra problemelor vieții. Mare bine mi-ar face un taifas de seară tîrzie...! A filozofa e, de bine de rău, o mare mîngîiere și mare nevoie am de puțină mîngîiere. CARAGIALE, O. VII 145.

FILOSOFA vb. I. v. filozofa.

FILOZOFA vb. I. intr. (Fam.) A face filozofie, a face reflecții asupra vieții și asupra aspectelor ei. [Var. filosofa vb. I. / cf. fr. philosopher, lat. philosophari].

FILOZOFARE s.f. Faptul de a filozofa. [< filozofa].

FILOZOFA vb. intr. a face reflecții asupra vieții și aspectelor ei. (< fr. philosopher, lat. philosophari)

A FILOZOFA ~ez intranz. fam. A reflecta asupra problemelor lumii (ca un filozof). /<fr. philosopher, lat. philosophari

filozofà v. 1. a trata despre materii filozofice; 2. a raționa prea subtil, a disputa în vânt.

*filosoféz v. intr. (fr. philosopher, d. lat. philosophor, vgr. philosophéo). Mă ocup de meditațiunĭ filosofice. Discut, raționez la infinit: a filosofa despre moarte. – Și -zoféz (după fr.).

filosofare v. filozofare

!filosofare/filozofare s. f., g.-d. art. filosofării/filozofării; pl. filosofări/filozofări

filosofa (a ~) v. filozofa (a ~)

!filozofa (a ~)/ (livr.) filosofa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. filozofez/filosofez, 3 filozofează/filosofează; conj. prez. 1 sg. să filozofez/să filosofez, 3 să filozofeze/să filosofeze

!filozofare/ (livr.) filosofare s. f., g.-d. art. filozofării/filosofării; pl. filozofări/filosofări

!filosofa/filozofa (a ~) vb., ind. prez. 3 filosofează/ filozofează

filozofa v. filosofa

filozofare v. filosofare

filozofa vb., ind. prez. 1 sg. filozofez, 3 sg. și pl. filozofează

filozofare s. f., g.-d. art. filozofării; pl. filozofări

FILOZOFA vb. a cugeta. (Nu mai ~ întreaga zi!)

FILOZOFA vb. a cugeta. (Nu mai ~ întreaga zi!)

Primum vivere, deinde philosophari (lat. „Mai întîi să trăim, apoi să filozofăm”) – Vestit precept latin servit acelora care se pierdeau în discuții și filozofări, neglijînd propria lor existență, adică neîingrijindu-se să-și cîștige mijloacele de trai, sau nepricepîndu-se de a le realiza. Sfatul acesta a dat loc și la parodieri: primum bibere (mai întîi bea), deinde vivere, spre a zeflemisi pe băutorii care își neglijează sănătatea; primum bibere, deinde philosophari, spre a invita oamenii reuniți la un ospăț, ca mai întîi să bea și după aceea să vorbească.