felegean sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 200/30 / V: ~lig~, fil~, filig~, (rar) filighean, filigea / Pl: ~ene / E: tc filğan] (Înv) 1 Ceașcă (turcească) fără toartă, având un suport metalic. 2 (Pex) Ceașcă. 3-4 Conținutul unui felegean (1-2).

FELEGEAN, felegene, s. n. (Învechit și arhaizant) Ceașcă (turcească) de cafea, fără toartă, pusă pe un suport. Tata ședea la fereastră în casă și sorbea dintr-un felegean de cafea. SADOVEANU, O. III 525. Lăzi... cu felegene de smalț, cu zarfuri de sîrmă. ODOBESCU, S. I 134. Felegenele de cafea, ciubucile și narghilelele gioacă roluri însămnate în acea sală. ALECSANDRI, C. 104. – Pronunțat: -gean. - Variantă: filigean (ANGHEL-IOSIF, C. L. 144, TEODORESCU, P. P. 613) s. n.

FELEGEAN ~ene n. înv. 1) Ceașcă fără toartă, în care se servea cafea. 2) Conținutul unei asemenea cești. /<turc. filcan

felegean n. ceașcă mică fără toartă și pusă pe un suport numit zarf: felegene de smalț cu zarfuri de sârmă OD. [Turc. FILDJAN].

felegeán, feli- și fili- n., pl. gene (turc. filğan și finğan, d. pers. pinğani, ngr. fildzáni, flitzáni; pol. filizanka, fližonka). Ceașcă fără toartă, maĭ joasă și maĭ răzbuzată de băut cafea.

feligean sn vz felegean

filegean sn vz felegean

filigea sf vz felegean

filigean sn vz felegean

filighean sn vz felegean

feligeán, V. felegean.

filigeán, V. felegean.

felegean (înv.) (desp. -gean) s. n., pl. felegene

felegean (înv.) (-gean) s. n., pl. felegene

felegean s. n. (sil. -gean), pl. felegene

felegean

felegean, -gene.

feligean (-ene), s. n. – Ceașcă de cafea, fără toartă. – Var. filigean. Mr. filğane, megl. flindzan. Tc. filcan (Șeineanu, II, 169; Lokotsch 608; Ronzevalle 124), cf. ngr. φιλτζάνι, alb. filjğán (Meyer 100).