8 definiții pentru filaliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILALÍU s. n. (Înv.) Pânză foarte fină și subțire din care se făceau șervete, cămăși etc. – Et. nec.

FILALÍU s. n. (Înv.) Pânză foarte fină și subțire din care se făceau șervete, cămăși etc. – Et. nec.

filaliu sn [At: NEGRUZZI, S. I, 151 / Pl: nct / E: nct] (Înv) Pânză foarte fină și subțire.

FILALÍU s. n. (Învechit) Pînză foarte fină și subțire, din care se făceau șervete, cămăși etc. Tînăra fecioară se arătă cu conciul semănat cu diamanturi, cu aburosul zovon de filaliu. ODOBESCU, S. A. 93. Pînza mesei și șervetele erau de filaliu țesute în casă. NEGRUZZI, S. I 151.

filaliu n. țesătură foarte fină: șervetele erau de filaliu NEGR. [Turc. FILELI].

filalíŭ n. (turc. filali, ar. filâlî, filĕ’i, d. orașu marocan Tafilelt saŭ Tafilalet; sp. filelí, pg. filelé). Vechĭ. O stofă de matasă foarte fină din Siria (fr. tulle).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

filalíu (înv.) s. n., art. filalíul

filalíu s. n., art. filalíul


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

filalíu s. m. – Pînză fină. Tc. fileli (Șeineanu, II, 171; Lokotsch 606), de la Tafilalet „Tafilete”. Sec. XIX, înv.

Intrare: filaliu
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filaliu
  • filaliul
  • filaliu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • filaliu
  • filaliului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

filaliu

  • 1. învechit Pânză foarte fină și subțire din care se făceau șervete, cămăși etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Tînăra fecioară se arătă cu conciul semănat cu diamanturi, cu aburosul zovon de filaliu. ODOBESCU, S. A. 93.
      surse: DLRLC
    • Pînza mesei și șervetele erau de filaliu țesute în casă. NEGRUZZI, S. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie: