4 intrări

Articole pe această temă:

42 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIERT1 s. n. Faptul de a fierbe.V. fierbe.

FIERT1 s. n. Faptul de a fierbe.V. fierbe.

FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.

FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.

fiert2, fiartă a [At: PISCUPESCU, O. 135/4 / Pl: ~rți, ~e / E: fierbe] 1 (D. lichide sau d. solide aflate într-un lichid) Care a fost suspus fierberii. 2 (D. alimente) Preparat prin fierbere. 3 (D. rufe) Dezinfectat prin fierbere (2). 4 (Fam; îe) A o face fiartă A comite o eroare. 5 (Îae) A nu izbuti Si: a rata. 6 (Îae) A se face de râs. 7 (Fig) Supărat. 8 (Nob; prin asemănare cu unele alimente care se întăresc prin fierbere) Tare.

fiert1 sns [At: ECONOMIA 160/16 / E: fierbe] 1-6 Fierbere (1-6).

FIERT1 s. n. Faptul de a fierbe. 1. Fierbere (1). 2. Fermentare; timpul fermentării (vinului nou). Simina nu a plecat decît abia pe la fiertul vinului. SLAVICI, O. I 213.

FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide) Care a fost supus fierberii. Apă fiartă. ♦ (Despre alimente sau mîncări) Preparat prin fierbere. Cartofi fierți.Orzul să mi-l dai fiert în lapte. ISPIRESCU, L. 3. Gătitu-le-ați ceva bob fiert? CREANGĂ, A. 10. ◊ Expr. (Familiar) A o face fiartă = a da greș, a o scrînti, a o face de oaie. 2. Fig. Supărat, necăjit, amărît tare. Era fiert de supărare.

FIERT2 fiártă (~ți, ~te) 1) v. A FIERBE.A o face fiartă a face o gafă. 2) fig. (despre persoane) Care este fără vigoare; moleșit. /v. a fierbe

FIERT1 n. 1) v. A FIERBE. 2) Timpul cât durează fermentarea (vinului). /v. a fierbe

FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe.Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s.fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

fierbe [At: PALIA (1582), ap. CP. 158 / S și: (înv) fer~ / Pzi: fierb / Ps: ~rsei, (înv) ~bui, (Ban; înv) ~rș(u), (reg) ~bsei Pt: fiert / E: ml fervere] 1-2 vti A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață Cf a clocoti. 3 vi (D. un vas) A conține un lichid care fierbe (1). 4 vt (Îe) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i ~ oala A interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. 5 vi (Reg; d. gunoi) A fumega. 6 vi (D. unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării) Cf a dospi. 7 vi (Fig; d. apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, cu valuri mari și zgomotoase. 8 vi (Fig; d. spații din natură) A vui. 9 vi (înv) A forfoti. 10 vi (D. alimente) A se afla într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. 11 vt (Îvp) A găti o mâncare (prin fierberea alimentelor). 12 vt A supune un corp acțiunii fierberii apei. 13 vt (Spc; d. rufe) A dezinfecta rufele prin fierbere. 14 vt (Spc; d. fier) A alipi prin lovituri de ciocan două bucăți de fier, după ce au fost înroșite în foc. 15 vi (Fig; d. oameni) A fi cuprins de o mare frământare. 16 vt (Fig) A necăji pe cineva. 17 vt (Fig) A chinui pe cineva. 18 vt (Pop; c. i. un dans, un cântec) A executa cu foc, din toată inima. 19 vt (Rar; fig) A pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă) Si: a coace, a pune la cale.

mierte-fierte ssp [At: DELAVRANCEA, S. 98 / E: fierte (pll fiert)] (Csnp; îe) O să-ți dau ~ Mâncăruri alese.

FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață. ◊ Intranz. (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe.Expr. (Intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc. ♦ Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). ♦ Intranz. Fig. (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase. 2. Intranz. (Despre alimente) A se afla introdus într-un lichid care fierbe (1), pentru a deveni bun de mâncat. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat. ♦ Tranz. A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune. ♦ Tranz. (Rar) A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace. 4. Intranz. Fig. (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. [Perf. s. fiersei, part. fiert] – Lat. fervere.

FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. Intranz. (Despre un lichid) A trece în stare de vapori, prin clocotire în toată masa, sub acțiunea căldurii. V. clocoti. Apa fierbe la 100° Celsius, la presiunea atmosferică normală. (Tranz.) Am fiert bine laptele. ◊ (Subiectul e vasul în care fierbe un lichid) Samovarul fierbe.Expr. Nu-ți băga nasul (sau mîna) unde nu-ți fierbe oala = nu te amesteca în lucruri care nu te privesc. A se amesteca unde nu-i fierbe oala v. amesteca.Fig. (Despre apa unui rîu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri. În jurul clădirii negre, fierbeau apele spumegînd. SADOVEANU, O. I 406. Marea luă o culoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. BOLINTINEANU, O. 270. Și valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se sparg țișnind în aer și fierb scoțînd scîntei. ALECSANDRI, P. II 136. 2. Intranz. (Despre mîncări, alimente etc.) A fi supus acțiunii de fierbere a apei (sau a altui lichid) în care e pus pentru a fi preparat. Pune carnea la fiert.În cetate-aici erau... toți străjerii și așteptau... Chisălița să le fiarbă. COȘBUC, P. I 326. Lasă bucatele la foc să fiarbă. CREANGĂ, P. 30. ◊ Expr. A fierbe toți într-o oală v. oală.Tranz. A prepara, a găti (un aliment) prin fierberea lichidului în care e pus. Fierb cartofi.Culege o poală de somnoroasă pe care o fierbe... cu o vadră de lapte dulce. CREANGĂ, P. 214. ♦ Tranz. A supune un corp acțiunii fierberii apei, în anumite scopuri. Am fiert rufele. 3. Intranz. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de un sentiment puternic, de o pasiune; a fi agitat, a fi într-o stare de mare frămîntare. Își aduse aminte de cealaltă obrăznicie, suferită în cursul dimineții din partea prințului. Acum fierbea de rușine și de furie. DUMITRIU, N. 33. Fierbeam de nemulțumire, căci mi-era penibil să aud vorbindu-se cu atîta ușurință despre tata. CAMIL PETRESCU, U. N. 28. Eu trăgeam cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu vream să spui cucoanelor. CARAGIALE, O. I 46. ◊ (Cu inversarea construcției) Urmase să fiarbă în ea necazul împotriva omului. DUMITRIU, N. 47. În glasul lui sălbatic fierbea mînia. SADOVEANU, O. I 304. ♦ (Despre sîngele oamenilor) A clocoti, a se înfierbînta din cauza unui sentiment puternic, a unei pasiuni etc. Tomșa tresări cu sîngele fierbînd în vine. SADOVEANU, O. VII 11. Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte. DELAVRANCEA, A. 99. ♦ Tranz. (Complementul indică o persoană) A frămînta, a necăji, a chinui. Uite-așa mă fierbe de-un ceas! REBREANU, R. I 193. O fierbe ciuda pe urîta, Că-s mai frumoasă decît ea. COȘBUC, P. I 129. Nu știi cum mă fierbe el pe mine de două săptămîni de zile? CARAGIALE, O. I 45. ◊ Expr. A fierbe (pe cineva) fără apă v. apă.Tranz. (Rar; cu privire la acțiuni) A pune la cale, a pregăti prin mari agitații. (Refl. pas.) La 1857, pe cînd se fierbea Unirea în Iași... Kogălniceanu și alții au găsit cu cale să cheme la adunare și cîțiva țărani. CREANGĂ, A. 161. 4. Intranz. Fig. (Despre văzduh, despre o întindere etc.) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot. În pulberea lunii cîntecul se înălța înmulțit parcă, – împrejurimile fierbeau, și în răstimpurile de tăcere, de departe se auzeau ca răspunsuri, în hugeaguri și livezi, alte cîntece de privighetori. SADOVEANU, O. VI 331. Fierbea văzduhul ca un iad De boambe, de șrapnele. ALECSANDRI, P. III 441. 5. Intranz. (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării). Vinul aspriu fierbea, cînd țîșnea în cofe. SADOVEANU, O. I 69. Nevastă, du-te, adă Vin de cel ce fierbe-n cadă. ALECSANDRI, P. P. 131. 6. Tranz. Fig. (Cu privire la dansuri, jocuri, cîntece etc.) A executa cu foc, din toată inima. Prinzînd moș Bodrîngă la inimă, să nu înceapă a cînta din fluier o corăbiască de cele frămîntate în loc?... Și așa o fierbeam de tare, de nu ne ajungea casa. CREANGĂ, A. 98. Pe tot drumul, ca să uite de aleanu de acasă... au pe cîte unul ce le fierbe din fluier cîntece de jele, mai rar de joc. ȘEZ. IV 17. – Forme gramaticale: perf. s. fiersei, part. fiert.

MIÉRTE s. m. pl. (Regional, în expr.) Mierte-fierte (sau prăjite) = tot felul de lucruri. Au dorit mierte-fierte, Cerul cu stelele. Raiul cu miresmele, Zori cu rochi de curcubee Și cu ochii de scînteie. DELAVRANCEA, S. 98. – Pronunțat: mier-.

superfiért, -fiártă adj.„În Oceanul Pacific, la vest de Ecuator, au fost luate de la adâncimea de 3000 metri primele probe de «apă superfiartă». După cum se știe, aici, fundul oceanului este brăzdat de o imensă crăpătură prin care apa, în contact cu magma, atinge temperaturi superioare gradului ei de fierbere în condițiile de la suprafață.” I.B. 30 III 77 p. 8 //din super- + fiert//

A FIÉRBE fierb intranz. 1) (despre lichide) A se agita sub acțiunea căldurii; a clocoti. Apa fierbe. 2) (despre alimente) A fi în proces de trecere la starea comestibilă sub acțiunea temperaturii înalte. 3) (despre substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fermenta; a dospi. Mustul fierbe. 4) fig. (despre persoane) A fi cuprins de agitație; a se agita. 5) (despre spații) A se umple de zgomote; a vui; a clocoti; a răsuna. Valea fierbe. [Sil. fier-be] /<lat. fervere

fierbe v. 1. a face bășici sub acțiunea căldurei sau a fermentațiunii: apa fierbe la 100 de grade; 2. a coace într’un lichid; 3. fig. a fi într’o agitațiune violentă: a fierbe de mânie. [Lat. FERVERE].

ferb, fert, a férbe (est) și fĭe- (vest) v. intr. (lat. fĕrvo, férvere și fĕrveo, -ére, id.; it. férvere, sp. hervir, pg. ferver.Ferseĭ; fersesem. V. ferment). Îs în ebulițiune: apa ferbe la 100 de grade de căldură. Se zice despre alimentele preparate pin ferbere: niște fasole ferbea la foc. Fermentez, clocotesc din cauza microbilor: vinu ferbe. Fig. A clocoti, a fi într’o mare agitațiune: a ferbe de mînie. V. tr. Pun să fearbă, fac să fearbă: a ferbe apa. Prepar pin ferbere: a ferbe un ou.

fert, feártă adj. Est. Care a clocotit la foc: lapte fert. Care a stat în apă clocotită: carne feartă, pește fert, oŭă ferte. Fig. Slăbit, stors de puterĭ, alterat: par’că era fert de rușine. A o face feartă, a strica treaba, a nu reuși. – În vest fĭert, fĭartă, pl. f. fĭerte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fiérbe (a ~) (fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 să fiárbă; part. fiert

miérte-fiérte (pop.) s. f. pl.

fiérbe vb. (sil. fier-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl. fiérserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. fiárbă; part. fiert


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIERT s. clocot, clocotire, fierbere, (rar) colcăială, fiertură. (~ apei puse la foc.)

FIÉRBE vb. 1. v. clocoti. 2. (Transilv.) v. coace. 3. a coace, a opări. (~ firele de tort.)

FIERBE vb. 1. a clocoti, (rar) a colcăi, (pop.) a unda, (înv.) a undeza. (Apa ~ pe plită.) 2. (Transilv.) a coace. (A ~ un ou.) 3. a coace, a opări. (~ firele de tort.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fiérbe (fiérb, fiért), vb.1. A trece un lichid în stare de vapori sub acțiunea căldurii. – 2. A coace. – 3. A clocoti, a face bășici. – 4. A mișuna, a forfoti. – 5. A fermenta, a se altera. – 6. A se tulbura, a se chinui, a se neliniști. – Mr. h’erbu, h’erșu, h’ertu, megl. ierb, ierș, iert. Lat. fĕrvĕre (Pușcariu 607; Candrea-Dens., 586; REW 3265; DAR), cf. it. fervere, sp. hervir (gal. ferber), port. ferver. Der. fierbătoare, s. f. (fierbere; loc la stînă unde se fierbe laptele); fierbător, s. n. (ceaun pentru fiert); fiert, adj. (fiert; copt; deprimat; ratat); fiertoare, s. f. (fierbere); fiertură, s. f. (fel de mîncare; supă), cuvînt pe care Meyer, Alb. St., IV, 92, îl derivă în mod inutil de la un lat. *fertura; nefiert, adj. (care nu este bine fiert, crud). Cf. fierbinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FIÉRBE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid (apă, zeamă, supă) care fierbe; în expr. a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe în clocot = într-un lichid care face valuri; a fierbe fără clocot = a poșa; a fierbe înăbușit = cu puțin lichid, în vas cu capac; a fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fierbe în suc propriu expr. a fi măcinat de griji și incertitudini.

a fierbe mălaiul expr. a-și cheltui banii.

a fierbe tărâța (într-o femeie) expr. (er.) a fi excitată, a dori să facă dragoste.

a o face fiartă expr. a face o gafă, a face o mare greșeală / prostie.

a se amesteca / a se băga acolo unde nu-i fierbe oala expr. (pop.) a interveni nepoftit în discuție sau în soluționarea unei chestiuni

a-i da mustu-n fiert expr. (er.) a ejacula.

Intrare: fiert (adj.)
fiert1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A38)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiert
  • fiertul
  • fiertu‑
  • fiartă
  • fiarta
plural
  • fierți
  • fierții
  • fierte
  • fiertele
genitiv-dativ singular
  • fiert
  • fiertului
  • fierte
  • fiertei
plural
  • fierți
  • fierților
  • fierte
  • fiertelor
vocativ singular
plural
Intrare: fiert (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiert
  • fiertul
  • fiertu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fiert
  • fiertului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: fierbe
  • silabație: fier-be
verb (VT658)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fierbe
  • fierbere
  • fiert
  • fiertu‑
  • fierbând
  • fierbându‑
singular plural
  • fierbe
  • fierbeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fierb
(să)
  • fierb
  • fierbeam
  • fiersei
  • fiersesem
a II-a (tu)
  • fierbi
(să)
  • fierbi
  • fierbeai
  • fierseși
  • fierseseși
a III-a (el, ea)
  • fierbe
(să)
  • fiarbă
  • fierbea
  • fierse
  • fiersese
plural I (noi)
  • fierbem
(să)
  • fierbem
  • fierbeam
  • fierserăm
  • fierseserăm
  • fiersesem
a II-a (voi)
  • fierbeți
(să)
  • fierbeți
  • fierbeați
  • fierserăți
  • fierseserăți
  • fierseseți
a III-a (ei, ele)
  • fierb
(să)
  • fiarbă
  • fierbeau
  • fierseră
  • fierseseră
Intrare: mierte-fierte / -prăjite
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • mierte-fierte
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • mierte-prăjite
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fiert (adj.)

  • 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Apă fiartă. Cartofi fierți.
      surse: DLRLC
    • Orzul să mi-l dai fiert în lapte. ISPIRESCU, L. 3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre alimente) Preparat prin fierbere.
      surse: DEX '09 DLRLC antonime: crud un exemplu
      exemple
      • Gătitu-le-ați ceva bob fiert? CREANGĂ, A. 10.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie familiar A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. figurat (Despre persoane) Care este fără vigoare.
    exemple
    • Era fiert de supărare.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fierbe
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

fiert (s.n.)

etimologie:

  • vezi fierbe
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

fierbe

  • 1. intranzitiv tranzitiv A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Apa fierbe la 100° Celsius, la presiunea atmosferică normală.
      surse: DLRLC
    • Am fiert bine laptele.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv (Subiectul e vasul în care clocotește un lichid) Ceainicul fierbe.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • intranzitiv (Subiectul e vasul în care fierbe un lichid) Samovarul fierbe.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Nu-ți băga nasul (sau mâna) unde nu-ți fierbe oala = nu te amesteca în lucruri care nu te privesc.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie intranzitiv A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. intranzitiv (Despre unele lichide și amestecuri) A fi în stare de efervescență (din cauza fermentării).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Vinul aspriu fierbea, cînd țîșnea în cofe. SADOVEANU, O. I 69.
        surse: DLRLC
      • Nevastă, du-te, adă Vin de cel ce fierbe-n cadă. ALECSANDRI, P. P. 131.
        surse: DLRLC
    • 1.4. intranzitiv figurat (Despre apa unui râu, a unei mări etc.) A se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • În jurul clădirii negre, fierbeau apele spumegînd. SADOVEANU, O. I 406.
        surse: DLRLC
      • Marea luă o culoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. BOLINTINEANU, O. 270.
        surse: DLRLC
      • Și valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se sparg țișnind în aer și fierb scoțînd scîntei. ALECSANDRI, P. II 136.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre alimente) A fi introdus într-un lichid care fierbe, pentru a deveni bun de mâncat.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Pune carnea la fiert.
      surse: DLRLC
    • În cetate-aici erau... toți străjerii și așteptau... Chisălița să le fiarbă. COȘBUC, P. I 326.
      surse: DLRLC
    • Lasă bucatele la foc să fiarbă. CREANGĂ, P. 30.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 2.2. tranzitiv A prepara, a găti (un aliment) prin fierberea lichidului în care e pus.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Fierb cartofi.
        surse: DLRLC
      • Culege o poală de somnoroasă pe care o fierbe... cu o vadră de lapte dulce. CREANGĂ, P. 214.
        surse: DLRLC
    • 2.3. tranzitiv A supune un corp acțiunii fierberii apei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fierb rufele.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat (Despre oameni) A fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Își aduse aminte de cealaltă obrăznicie, suferită în cursul dimineții din partea prințului. Acum fierbea de rușine și de furie. DUMITRIU, N. 33.
      surse: DLRLC
    • Fierbeam de nemulțumire, căci mi-era penibil să aud vorbindu-se cu atîta ușurință despre tata. CAMIL PETRESCU, U. N. 28.
      surse: DLRLC
    • Eu trăgeam cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu vream să spui cucoanelor. CARAGIALE, O. I 46.
      surse: DLRLC
    • Urmase să fiarbă în ea necazul împotriva omului. DUMITRIU, N. 47.
      surse: DLRLC
    • În glasul lui sălbatic fierbea mînia. SADOVEANU, O. I 304.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Despre sângele oamenilor) A clocoti, a se înfierbânta din cauza unui sentiment puternic, a unei pasiuni etc.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Tomșa tresări cu sîngele fierbînd în vine. SADOVEANU, O. VII 11.
        surse: DLRLC
      • Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte. DELAVRANCEA, A. 99.
        surse: DLRLC
    • 3.2. tranzitiv A necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chinui frământa necăji 3 exemple
      exemple
      • Uite-așa mă fierbe de-un ceas! REBREANU, R. I 193.
        surse: DLRLC
      • O fierbe ciuda pe urîta, Că-s mai frumoasă decît ea. COȘBUC, P. I 129.
        surse: DLRLC
      • Nu știi cum mă fierbe el pe mine de două săptămîni de zile? CARAGIALE, O. I 45.
        surse: DLRLC
    • 3.3. tranzitiv rar A pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coace (vb.) un exemplu
      exemple
      • reflexiv pasiv La 1857, pe cînd se fierbea Unirea în Iași... Kogălniceanu și alții au găsit cu cale să cheme la adunare și cîțiva țărani. CREANGĂ, A. 161.
        surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv figurat (Despre spații din natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgomot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clocoti răsuna vui 2 exemple
    exemple
    • În pulberea lunii cîntecul se înălța înmulțit parcă, – împrejurimile fierbeau, și în răstimpurile de tăcere, de departe se auzeau ca răspunsuri, în hugeaguri și livezi, alte cîntece de privighetori. SADOVEANU, O. VI 331.
      surse: DLRLC
    • Fierbea văzduhul ca un iad De boambe, de șrapnele. ALECSANDRI, P. III 441.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat (Cu privire la dansuri, jocuri, cântece etc.) A executa cu foc, din toată inima.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Prinzînd moș Bodrîngă la inimă, să nu înceapă a cînta din fluier o corăbiască de cele frămîntate în loc?... Și așa o fierbeam de tare, de nu ne ajungea casa. CREANGĂ, A. 98.
      surse: DLRLC
    • Pe tot drumul, ca să uite de aleanu de acasă... au pe cîte unul ce le fierbe din fluier cîntece de jele, mai rar de joc. ȘEZ. IV 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

mierte-fierte / -prăjite mierte-prăjite

  • 1. Tot felul de lucruri.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Au dorit mierte-fierte, Cerul cu stelele. Raiul cu miresmele, Zori cu rochi de curcubee Și cu ochii de scînteie. DELAVRANCEA, S. 98.
      surse: DLRLC

etimologie: