2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fidanțat, ~ă smf [At: MACEDONSKI, O. I, 251 / Pl: ~ați, ~e / E: it fidanzato, -ta] (Iuz; itr) 1 Logodnic. 2 Iubit.

FIDANȚÁT, -Ă, fidanțați, -te, s. m. și f. (Italienism învechit) Logodnic(ă). Că mi-este fidanțată, tu bine ai știut... Luînd-o de soție să mă lovești ai vrut! MACEDONSKI, O. I 251.

FIDANȚÁT, -Ă, fidanțați, -te, s. m. și f. (Italienism înv.) Logodnic(ă). – It. fidanzato.

FIDANȚÁT, -Ă s.m. și f. (Rar) Logodnic(ă). [< it. fidanzato].

*fidanțat, -ă s. (it. fidanzato, -a). Rar. Logodnic, -ă.

fidanța vtr [At: DA ms / Pzi: ez / E: it fidanzare] (Iuz; itr) 1-2 A (se) logodi.

*fidanțéz v. tr. (it. fidanzare, d. lat. fides, it. fede, credință). Rar. Logodesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIDANȚÁT s. v. logodnic.

Intrare: fidanțat
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fidanțat
  • fidanțatul
  • fidanțatu‑
plural
  • fidanțați
  • fidanțații
genitiv-dativ singular
  • fidanțat
  • fidanțatului
plural
  • fidanțați
  • fidanțaților
vocativ singular
  • fidanțatule
  • fidanțate
plural
  • fidanțaților
Intrare: fidanța
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fidanța
  • fidanțare
  • fidanțat
  • fidanțatu‑
  • fidanțând
  • fidanțându‑
singular plural
  • fidanțea
  • fidanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fidanțez
(să)
  • fidanțez
  • fidanțam
  • fidanțai
  • fidanțasem
a II-a (tu)
  • fidanțezi
(să)
  • fidanțezi
  • fidanțai
  • fidanțași
  • fidanțaseși
a III-a (el, ea)
  • fidanțea
(să)
  • fidanțeze
  • fidanța
  • fidanță
  • fidanțase
plural I (noi)
  • fidanțăm
(să)
  • fidanțăm
  • fidanțam
  • fidanțarăm
  • fidanțaserăm
  • fidanțasem
a II-a (voi)
  • fidanțați
(să)
  • fidanțați
  • fidanțați
  • fidanțarăți
  • fidanțaserăți
  • fidanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • fidanțea
(să)
  • fidanțeze
  • fidanțau
  • fidanța
  • fidanțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fidanțat, -ă fidanțat fidanțată

etimologie: