FIBRO- „fibră, fibros, fibrom”. ◊ L. fibra „fir, fibră, viță” > fr. fibro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. fibro-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă a țesutului conjunctiv, de formă stelată sau alungită; ~blastic (v. -blastic), adj., (despre o rocă) a cărei structură este caracterizată prin prezența mineralelor fibroase; sin. nematoblast; ~cit (v. -cit), s. n., celulă fundamentală a țesutului conjunctiv, de formă fusiformă sau stelată, cu prelungiri filiforme; ~displazie (v. dis-, v. -plazie), s. f., dezvoltare insuficientă a rețelei de fibre conjunctive și elastice; ~gastroscop (v. gastro-, v. -scop), s. n., gastroscop flexibil la care, pentru transmisia imaginii, este utilizat un mănunchi de fibre de sticlă; ~glie (v. -glie), s. f., nevroglie fibroasă; ~graf (v. -graf), s. n., aparat folosit la măsurarea lungimii fibrelor; ~lit (v. -lit₁), s. n., silicat natural de aluminiu, constituent al unor șisturi cristaline metamorfozate; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea unor caracteristici dimensionale ale fibrelor; ~plastic (v. -plastic), adj., care poate da naștere la țesut fibros; ~plazie (v. -plazie), s. f., formare de fibre de către fibroblaste; ~scop (v. -scop), s. n., endoscop suplu, constituit din fibre optice, folosit la explorarea cavităților profunde ale organismului.

FIBROLÍT (< fr.) s. n. Material de construcție, realizat prin presare din deșeuri vegetale fibroase, rumeguș, talaș etc. aglomerate cu un liant mineral pentru izolarea termică a acoperișurilor clădirilor, a pereților și planșelor frigoriferelor etc.