2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fetva sf [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 276/11 / V: ~tfa / Pl: ~le / E: tc fetva] (Iuz) Decizie legală, dată de un muftiu, în epoca fanariotă.

fetvà f. sentință dată de muftiu în cazuri dificile: Hafis Pașa dobândi dela muftiul o fetva BĂLC. [Turc. FETVÁ].

fetvá f., pl. ále (tur. fetvá). Deciziunea dogmatică a mareluĭ șeic sau a unuĭ muftiŭ la Turcĭ. – Scris și fetfa.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fetvá (-ále), s. f. – (Înv.) Sentință, hotărîre a unui muftiu. Tc. fetva. Sec. XVIII.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fétvă, fetvále, s.f. (înv.) sentință dată de muftiu (interpretul legii mahomedane) în cazuri dificile (în perioada fanariotă).

Intrare: fetva
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fetva
  • fetvaua
plural
  • fetvale
  • fetvalele
genitiv-dativ singular
  • fetvale
  • fetvalei
plural
  • fetvale
  • fetvalelor
vocativ singular
plural
Intrare: fetvă
fetvă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.