2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fetva sf [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 276/11 / V: ~tfa / Pl: ~le / E: tc fetva] (Iuz) Decizie legală, dată de un muftiu, în epoca fanariotă.
fetvà f. sentință dată de muftiu în cazuri dificile: Hafis Pașa dobândi dela muftiul o fetva BĂLC. [Turc. FETVÁ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fetvá f., pl. ále (tur. fetvá). Deciziunea dogmatică a mareluĭ șeic sau a unuĭ muftiŭ la Turcĭ. – Scris și fetfa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fetfa sf vz fetva
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fetfá, V. fetva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
fetva (-ale), s. f. – (Înv.) Sentință, hotărîre a unui muftiu. Tc. fetva. Sec. XVIII.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fetvă, fetvale, s.f. (înv.) sentință dată de muftiu (interpretul legii mahomedane) în cazuri dificile (în perioada fanariotă).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||