O definiție pentru fertiță


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fertíță (fertíțe), s. f. – Amic, complice, tăinuitor. Origine necunoscută. Cuvînt de argou, poate legat de germ. Wārter „pază”.

Intrare: fertiță
fertiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fertiță
  • fertița
plural
  • fertițe
  • fertițele
genitiv-dativ singular
  • fertițe
  • fertiței
plural
  • fertițe
  • fertițelor
vocativ singular
plural