FERRARA, oraș în N Italiei (Emilia-Romagna), pe fl. Pad; 140,6 mii loc. (1991). Nod de comunicații. Ind. constr. de mașini, petrochimică, a maselor plastice, a aluminiului, sticlei, încălț., textilă (cânepă) și alim. (zahăr). Universitate (1391). Catedrala San Giorgio și Domul (sec. 12), castelul D’Este (sec. 14-16), palate renascentiste. Muzeul greco-etrusc. În sec. 15, aici s-a dezvoltat o celebră școală de pictură reprezentată de C. Tura și Fr. del Cosa. În a doua jumătate a sec. 8 a fost alipită Statului Papal, iar la sfârșitul sec. 10 a fost trecută ca ducat contelui de Toscana. În 1264, ca urmare a luptei dintre familiile aristocratice Salinguerra (gibelini) și D’Este (guelfi), aceasta din urmă a reușit să-și instituie stăpânirea asupra F., pe care a alipit-o posesiunilor sale, Reggio și Modena. În componența Statului Papal (din 1598). Ocupat de francezi (1796), a revenit Statului Papal (1815), iar în 1860 a fost integrat Regatului Sardiniei. Aici au început lucrările conciliului de la F. – Florența (1438-1445), care a proclamat unirea dintre biserica apuseană și cea răsăriteană și a hotărât sprijinirea Bizanțului în lupta împotriva otomanilor, care amenințau Constantinopolul.