2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.

FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.

FĂRMĂCĂTÓR, -OÁRE adj. v. fermecător.

FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.

FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.

fărmăcător, ~oare a vz fermecător

fermecător, ~oare [At: PALIA (1581), ap. CCR 71 / V: (pop) fărmăc~ / Pl: ~i, ~oare / E: fermeca + -ător] 1-2 smf, a (În basme, superstiții) (Persoană) care face vrăji. 3 a (Înv) Magic. 4 a Care încântă Si: desfătător, încântător.

FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încîntă. Priveliști fermecătoare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni. VLAHUȚĂ, O. A. II 171. 2. (În basme și în superstiții) Care face farmece, care vrăjește. ♦ (Substantivat) Vrăjitor. Mai rar se aud de barbați cari-s fermecători. ȘEZ. IV 181. – Variantă: fărmăcătór, -oáre (CREANGĂ, P. 275) adj.

FERMECĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care farmecă; care cucerește prin farmecul său; încântător; admirabil. Muzică ~oare. /a fermeca + suf. ~ător

FERMECĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. rar Persoană care face farmece, vrăji; vrăjitor. /a fermeca + suf. ~ător

fermecător a. care farmecă sau încântă: frumusețe fermecătoare. ║ m. cel ce face fermece.

fărmăcătór (est) și fermec- (vest), -oáre adj. Care te farmecă, încîntător: o muzică fărmăcătoare. S. m. și f. Vrăjitor, vrăjitoare, care umblă cu diferite obĭecte și descîntece atribuindu-șĭ puterĭ supranaturale maĭ ales p. a face răŭ, cum ar fi oprirea ploilor. V. bahorniță, șișcă 1 și boscorodesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fermecătoáre

fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; f. sg. și pl. fermecătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERMECĂTOÁRE s. v. babă, vrăjitoare.

fermecătoare s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.

FERMECĂTÓR adj. 1. v. încântător. 2. feeric, încântător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. v. adorabil.

FERMECĂTOR adj. 1. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, încîntător, răpitor, seducător, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. feeric, încîntător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. adorabil, încîntător. (Un tînăr ~.)

Fermecător ≠ repulsiv, respingător


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fermecătóare, s.f. – (mag.) Vrăjitoare; bosorcaie. – Din fermeca (< farmec) + suf. -ătoare (DEX, MDA).

fermecătóare, s.f. – (mag.) Vrăjitoare. – Din farmeca „a vrăji” + -ătoare.

Intrare: fermecătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermecătoare
  • fermecătoarea
plural
  • fermecătoare
  • fermecătoarele
genitiv-dativ singular
  • fermecătoare
  • fermecătoarei
plural
  • fermecătoare
  • fermecătoarelor
vocativ singular
  • fermecătoare
  • fermecătoareo
plural
  • fermecătoarelor
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarea
plural
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarele
genitiv-dativ singular
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarei
plural
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarelor
vocativ singular
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoareo
plural
  • fărmăcătoarelor
Intrare: fermecător (adj.)
fermecător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermecător
  • fermecătorul
  • fermecătoru‑
  • fermecătoare
  • fermecătoarea
plural
  • fermecători
  • fermecătorii
  • fermecătoare
  • fermecătoarele
genitiv-dativ singular
  • fermecător
  • fermecătorului
  • fermecătoare
  • fermecătoarei
plural
  • fermecători
  • fermecătorilor
  • fermecătoare
  • fermecătoarelor
vocativ singular
plural
fărmăcător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorul
  • fărmăcătoru‑
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarea
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorii
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarele
genitiv-dativ singular
  • fărmăcător
  • fărmăcătorului
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarei
plural
  • fărmăcători
  • fărmăcătorilor
  • fărmăcătoare
  • fărmăcătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fermecător (adj.) fărmăcător

etimologie:

  • Fermeca + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

fermecător, -oare (persoană) fermecătoare fărmăcătoare fărmăcător

etimologie:

  • Fermeca + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09