opțiuni
  • info

3 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fereca1 v vz ferica2

ferica1 vt [At: COD. VOR. 133/10 / V: ~reca / Pzi: feric / E: ferice] (Înv; în literatura bisericească veche) 1 A ferici (3). 2 A numi pe cineva fericit. 3 A slăvi. 4 (Fșa) A face bine (cuiva). 5 (Reg) A binecuvânta.

ferica2 v vz fereca1

FERICAR s. n. mijloc de navigație (navă, ponton, șlep) destinat transportului de autovehicule. (< engl. ferry-car)

FERICA vb. (Ban., Trans. SV) A socoti pe cineva fericit. C: Au pomeni-te-vor Ceia carii în moarte Zac în triste gropnițe Au ferica-te-vor. VCC, 15. Ferik. Laudo. Beatifico. AC, 339. // A: Și-n săbor de gloate să-l ridice Și-n scaun de bătrîni să-l ferice. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ferice. Vezi și fericat, fericăciune.

fericá, V. fericesc.

fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! – Vechĭ, feríc, a -á, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fericar s. n., pl. fericare

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ferica vb. I (înv.) 1. a ferici (pe cineva); a socoti pe cineva fericit. 2. a face bine cuiva.

Intrare: fericare
fericare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fericare
  • fericarea
plural
  • fericări
  • fericările
genitiv-dativ singular
  • fericări
  • fericării
plural
  • fericări
  • fericărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ferica
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferica
  • fericare
  • fericat
  • fericatu‑
  • fericând
  • fericându‑
 singular plural
  • ferică
  • fericați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • feric
 (să)
  • feric
  • fericam
  • fericai
  • fericasem
a II-a (tu)
  • ferici
 (să)
  • ferici
  • fericai
  • fericași
  • fericaseși
a III-a (el, ea)
  • ferică
 (să)
  • ferice
  • ferica
  • ferică
  • fericase
plural I (noi)
  • fericăm
 (să)
  • fericăm
  • fericam
  • fericarăm
  • fericaserăm
  • fericasem
a II-a (voi)
  • fericați
 (să)
  • fericați
  • fericați
  • fericarăți
  • fericaserăți
  • fericaseți
a III-a (ei, ele)
  • ferică
 (să)
  • ferice
  • fericau
  • fericară
  • fericaseră
Intrare: fericar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fericar
  • fericarul
  • fericaru‑
plural
  • fericare
  • fericarele
genitiv-dativ singular
  • fericar
  • fericarului
plural
  • fericare
  • fericarelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fericar, fericaresubstantiv neutru

  • 1. Mijloc de navigație (navă, ponton, șlep) destinat transportului de autovehicule. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.