2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

ferfeniță [At: MAG. IST. IV, 341/31 / V: (reg) ~eliță, ~eriță / Pl: ~țe / E: ns cf ucr фepфeля] (Pfm) 1 sf Zdreanță. 2 sf (Îlv) A (se) face sau a (se) rupe ~ A (se) rupe complet Si: a (se) distruge, a (se) ferfeniți. 3 av (Numai) în zdrențe. 4 sf (Reg; spc) Pieliță fină care se desprinde de pe o rană. 5 sf (Reg; spc) Pieliță fină care se formează deasupra icrelor. 6 sf (Bot; reg) Crăiță (Tagetes erecta).

FÉRFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) férfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélća.

FÉRFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) férfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélća.

FÉRFENIȚĂ s. f. (De obicei în expr.) A face (sau a rupe) ferfeniță = a rupe tare, a distruge, a face praf. Ferfeniță ai făcut toate înfloriturile și mărgeluțeie. REBREANU, I. 45. Ba și el, uneori, sărindu-și din minți, își rupea ciubotele ferfeniță, jucînd împreună cu noi. CREANGĂ, A. 82. ♦ (Adjectival) Rupt, zdrențuit. Și urechile, ferfeniță pe margini, parcă i le crestase cineva cu foarfeca. STANCU, D. 7. Am o găină pestriță Și la coadă ferfeniță (Mătura). GOROVEI, C. 222. – Variante: férfeliță (GALACTION, O. I 310), férferiță (RETEGANUL, P. III 41) s. f.

!férfeniță (pop., fam.) s. f.

FÉRFENIȚĂ f.: A (se) face sau a (se) rupe ~a (se) rupe în multe bucăți. /cf. ucr. ferféliqă

ferfeniță f. Mold. sdreanță. [Poate în legătură cu ferfăn].

férfeniță f., pl. e (rut. ferféla, -élicĕa, viscol, zăpadă spulberată). Fam. Lucru foarte rupt, sfîșiat: haĭna, cartea s’a făcut ferfeniță. A face pe cineva ferfeniță, a-l bate răŭ. – Și férfeliță și férferiță. V. jarchină.

ferfeniți vtr [At: SBIERA, P. 143 / V: a / Pzi: esc / E: ferfeniță] 1-2 (Pfm; d. articole vestimentare, materiale texile etc.) A (se) zdrențui.

FÉRFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță.

FÉRFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță.

FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.

FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.

FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.

FERFELÍȚĂ s. f. v. ferfeniță.

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. A se sfîșia, a se zdrențui, a se face bucăți-bucăți. Le-a citit și răscitit pînă li s-au ferfenițit foile. REBREANU, I. 53. I s-au ferfenițit hainele. SBIERA, P. 143. – Variantă: ferfenițá, ferfenițez (ARDELEANU, D. 205), vb. I.

ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă

FERFENIȚÍ vb. v. zdrențui.

A SE FERFENIȚÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre haine, cărți etc.) A se face ferfeniță; a se rupe în bucăți (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui. /Din ferfeniță

A FERFENIȚÍ ~ésc tranz. A face să se ferfenițească. /Din ferfeniță

ferfenițésc v. tr. Fam. Fac ferfeniță, rup, sfîșiĭ. – Și -lițésc și -rițésc. Și -țéz.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ferfeníță s. f., pl. ferfeníțe

ferfenițí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferfenițeáscă

arată toate definițiile

Intrare: ferfeniță
ferfeniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferfeniță
  • ferfenița
plural
genitiv-dativ singular
  • ferfenițe
  • ferfeniței
plural
vocativ singular
plural
ferfeliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferfeliță
  • ferfelița
plural
genitiv-dativ singular
  • ferfelițe
  • ferfeliței
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ferfeniți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferfeniți
  • ferfenițire
  • ferfenițit
  • ferfenițitu‑
  • ferfenițind
  • ferfenițindu‑
singular plural
  • ferfenițește
  • ferfenițiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ferfenițesc
(să)
  • ferfenițesc
  • ferfenițeam
  • ferfeniții
  • ferfenițisem
a II-a (tu)
  • ferfenițești
(să)
  • ferfenițești
  • ferfenițeai
  • ferfenițiși
  • ferfenițiseși
a III-a (el, ea)
  • ferfenițește
(să)
  • ferfenițească
  • ferfenițea
  • ferfeniți
  • ferfenițise
plural I (noi)
  • ferfenițim
(să)
  • ferfenițim
  • ferfenițeam
  • ferfenițirăm
  • ferfenițiserăm
  • ferfenițisem
a II-a (voi)
  • ferfenițiți
(să)
  • ferfenițiți
  • ferfenițeați
  • ferfenițirăți
  • ferfenițiserăți
  • ferfenițiseți
a III-a (ei, ele)
  • ferfenițesc
(să)
  • ferfenițească
  • ferfenițeau
  • ferfeniți
  • ferfenițiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferfenița
  • ferfenițare
  • ferfenițat
  • ferfenițatu‑
  • ferfenițând
  • ferfenițându‑
singular plural
  • ferfenițea
  • ferfenițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ferfenițez
(să)
  • ferfenițez
  • ferfenițam
  • ferfenițai
  • ferfenițasem
a II-a (tu)
  • ferfenițezi
(să)
  • ferfenițezi
  • ferfenițai
  • ferfenițași
  • ferfenițaseși
a III-a (el, ea)
  • ferfenițea
(să)
  • ferfenițeze
  • ferfenița
  • ferfeniță
  • ferfenițase
plural I (noi)
  • ferfenițăm
(să)
  • ferfenițăm
  • ferfenițam
  • ferfenițarăm
  • ferfenițaserăm
  • ferfenițasem
a II-a (voi)
  • ferfenițați
(să)
  • ferfenițați
  • ferfenițați
  • ferfenițarăți
  • ferfenițaserăți
  • ferfenițaseți
a III-a (ei, ele)
  • ferfenițea
(să)
  • ferfenițeze
  • ferfenițau
  • ferfenița
  • ferfenițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)