2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ferfeli v vz terfeli
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ferfelí (-lésc, -ít), vb. – 1. A murdări. – 2. A sfîșia, a zdrențui. – Var. (numai sensul 2) ferfeniți. Creație expresivă (cf. Iordan, BF, II, 190). Mai puțin probabilă este der. de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparține aceleași rădăcini expresive; cf. și morfoli. – Der. ferfen (var. ferfăn, farfen), s. m. (plantă, Tagetes erecta); ferfeniță (var. ferfeliță), s. f. (zdreanță; plantă, Tagetes erecta), cuvînt evident expresiv, pentru care s-au căutat zadarnic etimoane străine (ceh. frfén „muc”, după Cihac, II, 108; rut. ferfélicja „zăpadă deasă”, după Tiktin și Scriban; de la terfeli, după DAR; din mag. farfene, pentru Bogrea, Dacor., IV, 814); ferfenițos, adj. (zdrențuros). – Cf. fîl.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||