2 intrări

18 definiții

FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.

FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.

FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. Dichisit, gătit, împodobit. După ce o văzu boierul curățită și ferchezuită ca o mireasă, și cum avea ea și pe vino-încoace, i se păru mai frumoasă. ISPIRESCU, L. 179. Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor; și așa ferchezuite... le-am dat drumul. NEGRUZZI, S. I 104.

FERCHEZUÍT adj. v. gătit.

FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș.

FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș.

FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A dichisi pe cineva, în special a-l bărbieri, pentru a-i da o înfățișare plăcută, îngrijită, elegantă. I-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe și cușme nouă. CREANGĂ, A. 161. ◊ Refl. Se îmbrăcă tacticos în hainele cele mai bune, se ferchezui ca o păpușă. REBREANU, I. 60. 2. Fig. (Familiar, ironic) A bate (pe cineva), a-i trage (cuiva) o bătaie. Cum au vrut, l-au ferchezuit. STANCU, D. 84.

ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă

ferchezuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferchezuiáscă

A FERCHEZUÍ ~iésc tranz. fam. 1) (mai ales bărbați) A găti, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior. 2) fig. iron. A bate tare; a chelfăni. /Din fercheș

ferchezuì v. a găti, a dichisi: curățită și ferchezuită ca o mireasă ISP. i-au ferchezuit frumos CR. [Cf. ung. FELKENDÖZNI].

1) ferchezuĭésc v. tr. (ung. ferkezní, a ajunge la ceva, de ex., c´un priboĭ la un loc înfundat ca apoĭ să izbeștĭ cu cĭocanu. V. ferchezăŭ. Est. Iron. Ciomăgesc, îmblătesc.

2) ferchezuĭésc v. tr. (ung. felkendözni, a sulemeni, și felékesitni, a împodobi, infl. de ferchezuĭesc 1. V. fercheș). Fam. Dichisesc, ghilosesc, spăl, peptăn [!], înfrumusețez: un tînăr ferchezuit. V. refl. Tînăru s´a ferchezuit. V. sclivisesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FERCHEZUÍT adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheș, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. și fam. depr.) sclivisít, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cínaș, (Transilv.) niálcoș, (turcism înv.) mucheléf. (Un tînăr ~.)

ferchezuít, -ă, ferchezuiți, -te, adj. – (reg.) Aranjat, dichisit. – Din ferchezui (DEX, MDA).

FERCHEZUÍ vb. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) găti, a (se) împodobi, a (se) spilcui, (pop. și fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop) a (se) drége, a (se) moța, (înv. și reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîștiga, (prin Transilv. și Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) puțui, (prin Transilv. și Mold.) a (se) puțului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) șucări. (Ce te-ai ~ așa?)

ferchezuí, ferchezuiesc, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) găti, a (se) aranja, a (se) dichisi. – Et. nec. (MDA); cf. fercheș (DER, DEX); din magh. ferkendözni „a sulemeni” (Scriban, Șăineanu).

Intrare: ferchezuit
ferchezuit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ferchezuit ferchezuitul ferchezui ferchezuita
plural ferchezuiți ferchezuiții ferchezuite ferchezuitele
genitiv-dativ singular ferchezuit ferchezuitului ferchezuite ferchezuitei
plural ferchezuiți ferchezuiților ferchezuite ferchezuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ferchezui
ferchezui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ferchezui ferchezuire ferchezuit ferchezuind singular plural
ferchezuiește ferchezuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ferchezuiesc (să) ferchezuiesc ferchezuiam ferchezuii ferchezuisem
a II-a (tu) ferchezuiești (să) ferchezuiești ferchezuiai ferchezuiși ferchezuiseși
a III-a (el, ea) ferchezuiește (să) ferchezuiască ferchezuia ferchezui ferchezuise
plural I (noi) ferchezuim (să) ferchezuim ferchezuiam ferchezuirăm ferchezuiserăm, ferchezuisem*
a II-a (voi) ferchezuiți (să) ferchezuiți ferchezuiați ferchezuirăți ferchezuiserăți, ferchezuiseți*
a III-a (ei, ele) ferchezuiesc (să) ferchezuiască ferchezuiau ferchezui ferchezuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)