ferbínte (est) și fĭe- (vest) adj. (lat. férvens, -éntis. V. fervent). Foarte cald, clocotit: s’a opărit cu apă ferbinte. Fig. Arzător, fervent: rugăcĭune ferbinte. Adv. Cu ardoare.

fierbinte [At: DOSOFTEI, V. S. 51/2 / V: (îrg) hi~ / Pl: ~nți / E: ml fervens, -ntis] 1 a (Înv; d. lichide) Care clocotește. 2 a Care are o temperatură ridicată. 3 a Care răspândește o căldură puternică Si: arzător, încins. 4-5 a, av (Fig; d. sentimentele oamenilor și manifestarea lor exterioară) Foarte puternic Si: adânc, aprins, înfocat. 6 a (Rar; d. culori) Strălucitor. 7 s (Înv; îlav) Cu ~ Cu ardoare.

FIERBINTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspîndește căldură puternică, foarte cald; arzător. Ceai fierbinte. ▭ Spre amiazi, un vînt fierbinte răscoli nori cenușii. C. PETRESCU, S. 28. Să-mi faci bucate... să le găsesc nici reci, nici fierbinți. CREANGĂ, P. 289. Se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. EMINESCU, N. 24. 2. Fig. (Despre sentimentele omenești și manifestarea lor exterioară) Foarte puternic, profund, adînc, aprins, înfocat. Voi ați cîntat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte. COȘBUC, P. I 90. Te-am iubit cu dor ferbinte. ALECSANDRI, P. II 99. ◊ (Adverbial) Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. Inimele noastre săltară mai ferbinte La dulcele său cîntic. ALECSANDRI, P. I 134. ♦ (Despre culori) Aprins, cald. Un roșu fierbinte... scaldă simbolic pămîntul și apa. SAHIA, N. 40.^[1]