O definiție pentru fenomenologism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fenomenologísm s. n.

Intrare: fenomenologism
fenomenologism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenomenologism
  • fenomenologismul
  • fenomenologismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fenomenologism
  • fenomenologismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)