3 definiții pentru fenomenologă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FENOMENOLÓG, -Ă s.m. și f. Filozof idealist adept al fenomenologiei. [< fr. phénoménologue].

FENOMENOLÓG, -Ă s. m. f. adept al fenomenologiei. (< fr. phénoménologue)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FENOMENO- „fenomen”. ◊ gr. phainomenon „ceea ce apare” > fr. phénoméno-, germ. phänomeno-, engl. phenomeno-, it. fenomeno- > rom. fenomeno-.~log (v. -log), s. m. și f., adept al fenomenologiei; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Cercetare descriptivă a manifestării în timp și spațiu a unui ansamblu de fenomene. 2. Teorie filozofică hegeliană care afirmă, în mod eronat, primatul conștiinței asupra existenței. 3. Doctrină filozofică idealistă husserliană care își propune să interpreteze fenomenele conștiinței prin prisma „intenționalității” lor și a sensului lor, făcînd abstracție de omul real, de activitatea lui psihică concretă și de mediul social.

Intrare: fenomenologă
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenomenolo
  • fenomenologa
plural
  • fenomenologe
  • fenomenologele
genitiv-dativ singular
  • fenomenologe
  • fenomenologei
plural
  • fenomenologe
  • fenomenologelor
vocativ singular
  • fenomenolo
  • fenomenologo
plural
  • fenomenologelor

fenomenolog, -ă fenomenologă

  • 1. Filosof adept al fenomenologiei.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: