8 definiții pentru fenomenolog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fenomenolog sm [At: DEX / Pl: ~ogi / E: fr phénoménologue] Filozof adept al fenomenalismului.

FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filosof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue.

FENOMENOLÓG, fenomenologi, s. m. Filozof adept al fenomenologiei. – Din fr. phénoménologue.

FENOMENOLÓG, -Ă s.m. și f. Filozof idealist adept al fenomenologiei. [< fr. phénoménologue].

FENOMENOLÓG, -Ă s. m. f. adept al fenomenologiei. (< fr. phénoménologue)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fenomenológ s. m., pl. fenomenológi

fenomenológ s. m., pl. fenomenológi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FENOMENO- „fenomen”. ◊ gr. phainomenon „ceea ce apare” > fr. phénoméno-, germ. phänomeno-, engl. phenomeno-, it. fenomeno- > rom. fenomeno-.~log (v. -log), s. m. și f., adept al fenomenologiei; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Cercetare descriptivă a manifestării în timp și spațiu a unui ansamblu de fenomene. 2. Teorie filozofică hegeliană care afirmă, în mod eronat, primatul conștiinței asupra existenței. 3. Doctrină filozofică idealistă husserliană care își propune să interpreteze fenomenele conștiinței prin prisma „intenționalității” lor și a sensului lor, făcînd abstracție de omul real, de activitatea lui psihică concretă și de mediul social.

Intrare: fenomenolog
fenomenolog substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenomenolog
  • fenomenologul
  • fenomenologu‑
plural
  • fenomenologi
  • fenomenologii
genitiv-dativ singular
  • fenomenolog
  • fenomenologului
plural
  • fenomenologi
  • fenomenologilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)