2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist.

fenomenalist, ~ă [At: DA ms / Pl: ~iști, ~e / E: fenomenal (ism) + -ist] 1 a (D. o concepție, doctrină) Care este bazat pe fenomenalism. 2-3 smf, a (Persoană) care susține fenomenalismul (1).

FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o concepție, o doctrină) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal [ism] + suf. -ist.

FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj. (Despre o concepție, o doctrină) Care prezintă caracterele fenomenalismului. ♦ (Substantivat) Adept sau partizan al fenomenalismului.

FENOMENALÍST, -Ă adj. Care prezintă caracterele fenomenalismului. // s.m. și f. Adept al fenomenalismului. [Cf. rus. fenomenalist].

FENOMENALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al fenomenalismului. (< rus. fenomenalist)

FENOMENALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al fenomenalismului. /fenomenal + suf. ~ist

FENOMENALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de fenomenalism; propriu fenomenalismului. /fenomenal + suf. ~ist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste

fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; f. sg. fenomenalístă, pl. fenomenalíste

Intrare: fenomenalistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenomenalistă
  • fenomenalista
plural
  • fenomenaliste
  • fenomenalistele
genitiv-dativ singular
  • fenomenaliste
  • fenomenalistei
plural
  • fenomenaliste
  • fenomenalistelor
vocativ singular
  • fenomenalistă
  • fenomenalisto
plural
  • fenomenalistelor
Intrare: fenomenalist (adj.)
fenomenalist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenomenalist
  • fenomenalistul
  • fenomenalistu‑
  • fenomenalistă
  • fenomenalista
plural
  • fenomenaliști
  • fenomenaliștii
  • fenomenaliste
  • fenomenalistele
genitiv-dativ singular
  • fenomenalist
  • fenomenalistului
  • fenomenaliste
  • fenomenalistei
plural
  • fenomenaliști
  • fenomenaliștilor
  • fenomenaliste
  • fenomenalistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fenomenalist (adj.)

  • 1. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Fenomenal[ism] + sufix -ist.
    surse: DEX '09

fenomenalist, -ă (persoană) fenomenalistă

  • 1. Persoană care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Fenomenal[ism] + sufix -ist.
    surse: DEX '09