16 definiții pentru fecundație
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FECUNDAȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda).
FECUNDAȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fecundație sf [At: ENC. AGR. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr fécondation (după fecunda)] (Blg) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o celulă-ou ce va deveni un nou reprezentant al speciei Si: fecundare, fecundat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FECUNDAȚIE, fecundații, s. f. Fenomen de copulație a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou care asigură continuitatea speciei; fecundare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FECUNDAȚIE s.f. Fecundare; contopire a două celule sexuale de sex opus, din care rezultă celula-ou care asigură continuitatea speciei. [Gen. -iei, var. fecundațiune s.f. / cf. fr. fécondation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FECUNDAȚIE s. f. fuziune a gameților în urma căreia ia naștere un zigot. (< fr. fécondation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FECUNDAȚIE ~i f. biol. Proces de unire (pe cale naturală sau artificială) a gametului mascul cu gametul femel, prin care se asigura formarea unui nou reprezentant al speciei. [Art. fecundația; G.-D. fecundației; Sil. -ți-e] /<fr. fécondation
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fecundațiune sf vz fecundație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FECUNDAȚIUNE s.f. v. fecundație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*fecundațiúne f. (lat. fecundátio, -ónis). Acțiunea de a fecunda. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fecundație (desp. -ți-e) s. f., art. fecundația (desp. -ți-a), g.-d. art. fecundației; pl. fecundații, art. fecundațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fecundație (-ți-e) s. f., art. fecundația (-ți-a), g.-d. art. fecundației; pl. fecundații, art. fecundațiile (-ți-i)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fecundație s. f. (sil. -ți-e), art. fecundația (sil. -ți-a), g.-d. art. fecundației; pl. fecundații, art. fecundațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fecundație
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FECUNDAȚIE s. (BIOL.) fecundare, singamie. (Proces de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FECUNDAȚIE s. fecundare. (Proces de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
FECUNDÁȚIE (< fr.) s. f. (BIOL.) Proces de unire a gametului mascul (anterozoid, spermatozoid) cu gametul femel (oosferă, ovul), în urma căruia de formează zigotul. Este urmată de reproducere. La plante, fiind consecutivă polenizării, poate fi (ca și aceasta) directă (autofecundare, autogamă) sau indirectă (f. străină, alogamă). Pentru angiosperme este caracteristică dubla f. Sin. singamie. ◊ F. în vitro = f. realizată în afara organismului matern, în condiții de laborator; experimentată din 1961.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fecundație, fecundațiisubstantiv feminin
etimologie:
- fécondation (după fecunda). DEX '09 DEX '98 DN