16 definiții pentru fecundație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FECUNDAȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda).

FECUNDAȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda).

fecundație sf [At: ENC. AGR. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr fécondation (după fecunda)] (Blg) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o celulă-ou ce va deveni un nou reprezentant al speciei Si: fecundare, fecundat1.

FECUNDAȚIE, fecundații, s. f. Fenomen de copulație a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou care asigură continuitatea speciei; fecundare.

FECUNDAȚIE s.f. Fecundare; contopire a două celule sexuale de sex opus, din care rezultă celula-ou care asigură continuitatea speciei. [Gen. -iei, var. fecundațiune s.f. / cf. fr. fécondation].

FECUNDAȚIE s. f. fuziune a gameților în urma căreia ia naștere un zigot. (< fr. fécondation)

FECUNDAȚIE ~i f. biol. Proces de unire (pe cale naturală sau artificială) a gametului mascul cu gametul femel, prin care se asigura formarea unui nou reprezentant al speciei. [Art. fecundația; G.-D. fecundației; Sil. -ți-e] /<fr. fécondation

fecundațiune sf vz fecundație

FECUNDAȚIUNE s.f. v. fecundație.

*fecundațiúne f. (lat. fecundátio, -ónis). Acțiunea de a fecunda. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fecundație (desp. -ți-e) s. f., art. fecundația (desp. -ți-a), g.-d. art. fecundației; pl. fecundații, art. fecundațiile (desp. -ți-i-)

fecundație (-ți-e) s. f., art. fecundația (-ți-a), g.-d. art. fecundației; pl. fecundații, art. fecundațiile (-ți-i)

fecundație s. f. (sil. -ți-e), art. fecundația (sil. -ți-a), g.-d. art. fecundației; pl. fecundații, art. fecundațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FECUNDAȚIE s. (BIOL.) fecundare, singamie. (Proces de ~.)

FECUNDAȚIE s. fecundare. (Proces de ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FECUNDÁȚIE (< fr.) s. f. (BIOL.) Proces de unire a gametului mascul (anterozoid, spermatozoid) cu gametul femel (oosferă, ovul), în urma căruia de formează zigotul. Este urmată de reproducere. La plante, fiind consecutivă polenizării, poate fi (ca și aceasta) directă (autofecundare, autogamă) sau indirectă (f. străină, alogamă). Pentru angiosperme este caracteristică dubla f. Sin. singamie.F. în vitro = f. realizată în afara organismului matern, în condiții de laborator; experimentată din 1961.

Intrare: fecundație
fecundație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fecundație
  • fecundația
plural
  • fecundații
  • fecundațiile
genitiv-dativ singular
  • fecundații
  • fecundației
plural
  • fecundații
  • fecundațiilor
vocativ singular
plural
fecundațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fecundațiune
  • fecundațiunea
plural
  • fecundațiuni
  • fecundațiunile
genitiv-dativ singular
  • fecundațiuni
  • fecundațiunii
plural
  • fecundațiuni
  • fecundațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fecundație, fecundațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.