opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

feciorea sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 145 / Pl: ~ele / E: fecior + -ea] (Pop) 1-2 (Șhp) Fetită (1-2). 3-4 (Șhp) Fecioară (1) (frumoasă) Si: feciorică (3-4), fecioriță (3-4).

FECIOREA, feciorele, s. f. (Rar, în poezia populară) Diminutiv al lui fecioară. Și tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soție; Făr’ de mi-a găsit Și mi-a nemerit, La nouă argele, Nouă feciorele. TEODORESCU, P. P. 410.

FECIOREA, feciorele, s. f. (Rar, în poezia populară) Diminutiv al lui fecioară.

FECIORI, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.

FECIORI, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.

feciori1 vi [At: MINEIUL (1776), 61 1/1 / Pzi: ~esc / E: fecioară] (Îvr; d. femei) A trăi fără să aibă relații sexuale.

feciori2 vi [At: DA / Pzi: ~resc / E: fecior] (Pop) 1 (D. băieți) A crește împreună. 2 (Rar) A-și trăi perioada de fecior (12) Si: (reg) a flăcăi.

FECIORI, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Despre flăcăi și fete) A-și petrece tinerețea; (complinit prin «împreună», «laolaltă», «cu») a-și petrece tinerețea în tovărășia cuiva.

A FECIORI ~esc intranz. rar 1) A fi fecior. 2) A-și petrece anii de feciorie. 3) înv. A servi în calitate de fecior într-o casă boierească. /Din fecior

2) fecĭorésc v. intr. Trăĭesc ca fecĭoară. Trăĭesc ca fecĭor, duc vĭața de flăcăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

feciori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fecioresc, 3 sg. feciorește

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

feciorea, feciorele, s.f. (reg., înv.) 1. fată mică, fetiță. 2. fecioară.

Intrare: feciorea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feciorea
  • fecioreaua
plural
  • feciorele
  • feciorelele
genitiv-dativ singular
  • feciorele
  • feciorelei
plural
  • feciorele
  • feciorelelor
vocativ singular
  • feciorea
plural
  • feciorelelor
Intrare: feciori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • feciori
  • feciorire
  • feciorit
  • fecioritu‑
  • feciorind
  • feciorindu‑
 singular plural
  • feciorește
  • fecioriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fecioresc
 (să)
  • fecioresc
  • fecioream
  • feciorii
  • feciorisem
a II-a (tu)
  • feciorești
 (să)
  • feciorești
  • fecioreai
  • fecioriși
  • fecioriseși
a III-a (el, ea)
  • feciorește
 (să)
  • feciorească
  • feciorea
  • feciori
  • feciorise
plural I (noi)
  • feciorim
 (să)
  • feciorim
  • fecioream
  • feciorirăm
  • fecioriserăm
  • feciorisem
a II-a (voi)
  • fecioriți
 (să)
  • fecioriți
  • fecioreați
  • feciorirăți
  • fecioriserăți
  • fecioriseți
a III-a (ei, ele)
  • fecioresc
 (să)
  • feciorească
  • fecioreau
  • fecioriră
  • fecioriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

feciorea, feciorelesubstantiv feminin

  • 1. rar (În poezia populară) Diminutiv al lui fecioară. DLRLC
    • format_quote Și tot n-a găsit Potrivă să-i fie Vro dalbă soție; Făr’ de mi-a găsit Și mi-a nemerit, La nouă argele, Nouă feciorele. TEODORESCU, P. P. 410. DLRLC

feciori, feciorescverb

  • 1. popular A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • de la fecior DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.