2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEȚUÍT, -Ă adj. v. fățuit.

FĂȚUÍ, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala aplicată pe un element de construcție. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. – Față + suf. -ui.

FĂȚUÍT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. – V. fățui.

FĂȚUÍT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. – V. fățui.

fățui vt [At: ODOBESCU, S. II, 513 / V: fețui / Pzi: ~esc, fățui / E: față + -ui] 1 A netezi suprafața unui obiect. 2 A lustrui suprafața unui obiect. 3 A polei. 4 (Pgn) A da un aspect frumos (suprafeței) unui lucru. 5 (Pfm; fig) A pălmui. 6 (Pfm; fig) A bate (peste față) pe cineva. 7 (Reg; fig) A lucra în grabă, superficial. 8 (Spc) A netezi tencuiala așternută pe un element de construcție. 9 (Tăb) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit.

fățuit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fățui] 1 (D. obiecte) Cu suprafața netezită. 2 Lustruit2. 3 Poleit2. 4 (Pgn) Căruia i s-a dat un aspect frumos. 5 (Reg) Lucrat în grabă, superficial. 6 (Pfm; fig) Pălmuit2. 7 (Pfm; fig) Bătut2 (la față). 8 (D. suprafața unor construcții) Cu tencuiala netezită. 9 (Tăb; d. piele) Curățat de ultimele impurități rămase după cenușărit.

FĂȚUÍ, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala așternută pe un element de construcție. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. – Față + suf. -ui.

FĂȚUÍ, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte) A netezi prin cioplire, frecare etc. Tîmplarul fățuiește scîndura cu rindeaua.Absol. Artiștii lui Neagoie Basarab scormoneau, ferecau, fățuiau și scliviseau subțire cu dăltița. ODOBESCU, S. II 513. ♦ A netezi tencuiala pe ziduri sau pe pereți. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3.. (În legătorie) A fălțui. 4. Fig. (Popular, cu privire la o persoană) A bate, a pălmui (peste față). Îl luară din nou la tîrbăceală. Umbla prin mîinile lor, de la unul la altul, ca o minge. Îl mai fățuiră, îl mai trudiră, de credeai că se pierde prin mîinele lor. ISPIRESCU, L. 108. – Variantă: fețuí (la TDRG) vb. IV.

FĂȚUÍT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Netezit, șlefuit, geluit; (despre construcții de zid) cu tencuiala netezită. Lemn fățuit. Prispă fățuită. – Variantă: fețuít, -ă adj.

A FĂȚUÍ ~iésc tranz. 1) (suprafețe) A face să devină neted și frumos (prin diferite operații). ~ un perete. 2) (piei după tăbăcire) A curăța de impurități. 3) fam. (persoane) A bate cu palma peste față; a pălmui. /față + suf. ~ui

A SE FĂȚUÍ mă ~iésc intranz. fam. A face (concomitent) schimb de palme peste față (cu cineva). /față + suf. ~ui

fățuì v. 1. a netezi, a lustrui; 2. fam. a bate: îl mai fățuiră, îl mai trudiră ISP. [Lit. a da o față frumoasă].

fălțuĭésc v. tr. (rus. falcevátĭ, pol. falcować, d. germ. falzen, id., d. falz, îndoitură de coală). Îndoi (coalele tipărite). – Și fățuĭesc (supt infl. luĭ față).

2) fățuĭésc v. tr. (d. față). Netezesc, lustruĭesc, vorbind de scîndurĭ cînd le tragĭ la rîndea a doŭa oară. Fig. Iron. Bat (lovesc) pe cineva. – Și fe-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fățuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiésc, imperf. 3 sg. fățuiá; conj. prez. 3 să fățuiáscă

fățuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiésc, imperf. 3 sg. fățuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fățuiáscă

fățui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiesc, conj. fățuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂȚUÍ vb. 1. v. drișcui. 2. a netezi, a nivela, (pop.) a obli. (A ~ un perete.) 3. v. lustrui.

arată toate definițiile

Intrare: fățui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fățui
  • fățuire
  • fățuit
  • fățuitu‑
  • fățuind
  • fățuindu‑
singular plural
  • fățuiește
  • fățuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fățuiesc
(să)
  • fățuiesc
  • fățuiam
  • fățuii
  • fățuisem
a II-a (tu)
  • fățuiești
(să)
  • fățuiești
  • fățuiai
  • fățuiși
  • fățuiseși
a III-a (el, ea)
  • fățuiește
(să)
  • fățuiască
  • fățuia
  • fățui
  • fățuise
plural I (noi)
  • fățuim
(să)
  • fățuim
  • fățuiam
  • fățuirăm
  • fățuiserăm
  • fățuisem
a II-a (voi)
  • fățuiți
(să)
  • fățuiți
  • fățuiați
  • fățuirăți
  • fățuiserăți
  • fățuiseți
a III-a (ei, ele)
  • fățuiesc
(să)
  • fățuiască
  • fățuiau
  • fățui
  • fățuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fețui
  • fețuire
  • fețuit
  • fețuitu‑
  • fețuind
  • fețuindu‑
singular plural
  • fețuiește
  • fețuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fețuiesc
(să)
  • fețuiesc
  • fețuiam
  • fețuii
  • fețuisem
a II-a (tu)
  • fețuiești
(să)
  • fețuiești
  • fețuiai
  • fețuiși
  • fețuiseși
a III-a (el, ea)
  • fețuiește
(să)
  • fețuiască
  • fețuia
  • fețui
  • fețuise
plural I (noi)
  • fețuim
(să)
  • fețuim
  • fețuiam
  • fețuirăm
  • fețuiserăm
  • fețuisem
a II-a (voi)
  • fețuiți
(să)
  • fețuiți
  • fețuiați
  • fețuirăți
  • fețuiserăți
  • fețuiseți
a III-a (ei, ele)
  • fețuiesc
(să)
  • fețuiască
  • fețuiau
  • fețui
  • fețuiseră
Intrare: fățuit (adj.)
fățuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățuit
  • fățuitul
  • fățuitu‑
  • fățui
  • fățuita
plural
  • fățuiți
  • fățuiții
  • fățuite
  • fățuitele
genitiv-dativ singular
  • fățuit
  • fățuitului
  • fățuite
  • fățuitei
plural
  • fățuiți
  • fățuiților
  • fățuite
  • fățuitelor
vocativ singular
plural
fețuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fețuit
  • fețuitul
  • fețui
  • fețuita
plural
  • fețuiți
  • fețuiții
  • fețuite
  • fețuitele
genitiv-dativ singular
  • fețuit
  • fețuitului
  • fețuite
  • fețuitei
plural
  • fețuiți
  • fețuiților
  • fețuite
  • fețuitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fățui fețui

  • 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.).
    exemple
    • Tâmplarul fățuiește scândura cu rindeaua.
      surse: DLRLC
    • absolut Artiștii lui Neagoie Basarab scormoneau, ferecau, fățuiau și scliviseau subțire cu dăltița. ODOBESCU, S. II 513.
      surse: DLRLC
  • 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. În legătorie:
    surse: DLRLC sinonime: fălțui
  • 4. figurat popular A pălmui pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pălmui attach_file un exemplu
    exemple
    • Îl luară din nou la tîrbăceală. Umbla prin mîinile lor, de la unul la altul, ca o minge. Îl mai fățuiră, îl mai trudiră, de credeai că se pierde prin mîinele lor. ISPIRESCU, L. 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Față + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09

fățuit (adj.) fețuit

etimologie:

  • vezi fățui
    surse: DEX '98 DEX '09