2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit.

favorit, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 49 / V: (6) ~vureți smp, fafuride, făurete sfp / Pl: ~iți, ~e / E: fr favori, -ite, it favorito, rs фаворит] 1 a Preferat. 2 smf Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. 3 smf (Spc) Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și obține profituri din acesta). 4 sf (Spc) Amantă a unui monarh. 5 smf (Spt) Participant la o competiție, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. 6 sm (Mpl) Perciuni lungi care încadrează figura de o parte și de alta, lăsând bărbia liberă.

FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barbă care încadrează de o parte și de alta obrazul, lăsând bărbia liberă. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit.

FAVORÍT2, -Ă, favoriți, -te, adj. Preferat, predilect. Am să-i cînt bucata lui favorită la pian. CAMIL PETRESCU, T. II 48. Acolo mi-am găsit În iarbă Culcușul favorit. TOPÎRCEANU, S. A. 45. Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare... a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 48.

FAVORÍT3, -Ă, favoriți, -te, s. m. și f. 1. Persoană iubită cu predilecție de cineva. Băiatul cel mic era favoritul mamei. ◊ (Poetic) Tu care-i fost din pruncie al muzelor favorit. ALEXANDRESCU, P. 47. 2. (În moravurile societăților bazate pe exploatare) Persoană care se bucură de protecția deosebită a unui suveran sau a unui om influent și care trage profituri de pe urma acestei situații. Iar lupul mîncător Se făcu favorit Și ministru la oi. ALEXANDRESCU, P. 126. ♦ (La feminin) Amantă a unui monarh. V. curtezană. Văzuse adesea pe... Diana de Poitiers, favorita regelui și adevărata stăpînă a Franciei. ODOBESCU, S. III 57. 3. Cal despre care se crede că are cele mai multe șanse de cîștig la o cursă.

FAVORÍT, -Ă adj. Iubit, preferat. // s.m. și f. 1. Cel iubit cu predilecție de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită. ♦ Cal socotit a fi capabil să câștige o cursă. // s.m. (De obicei la pl.) Barbă lăsată să crească de o parte și de alta a feței. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].

FAVORÍT, -Ă I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilecție de cineva. ◊ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită. ◊ cal socotit a fi capabil să câștige o cursă. III. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

FAVORÍT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care constituie o preferință; care place în mod deosebit; preferat în mod particular. 3) și substantival (despre persoane) Care se află în favoarea cuiva; protejat în mod deosebit. /<fr. favori, ~ite

favorit a. care place mai mult: autor favorit. ║ m. cel ce se bucură de favoarea cuiva: favoritul regelui.

*favorít, -ă adj. (fr. favori, favorite, d. it. favorito, -a part. d. favorire, a favoriza). Care place maĭ mult: carte favorită. Subst. Care se bucură de favoarea (protecțiunea) cuĭva: favoritu regeluĭ, al saloanelor. F. Amanta unuĭ suveran: doamna de Pompadour era favorita luĭ Ludovic al XV. F. pl. Barbă lăsată să crească numaĭ de-o parte și de alta a feței, ca la tigru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

favorít1 (preferat) adj. m., s. m., pl. favoríți; adj. f. favorítă, pl. favoríte

favorít (preferat) s. m., adj. m., pl. favoríți; f. sg. favorítă, pl. favoríte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FAVORÍT adj., s. I. 1. adj. v. preferat. 2. adj., s. v. preferat. 3. s. protejat, (înv.) cirac. (Suveranul și ~ții săi.) II. s. pl. (rar) barbetă, cotleți (pl.), (reg.) perciuni (pl.). (Poartă ~ți.)

FAVORIT adj., s. I. 1. adj. preferat, (livr.) predilect, (înv.) preaales. (Ocupație ~.) 2. adj., s. preferat. (Un elev ~; tu ești ~ meu.) 3. s. protejat, (înv.) cirac. (Suveranul și ~ săi.) II. s. pl. (rar) cotleți (pl.), (reg.) perciuni (pl.). (Poartă ~.)

Intrare: favorită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • favori
  • favorita
plural
  • favorite
  • favoritele
genitiv-dativ singular
  • favorite
  • favoritei
plural
  • favorite
  • favoritelor
vocativ singular
  • favori
  • favorito
plural
  • favoritelor
Intrare: favorit (adj.)
favorit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • favorit
  • favoritul
  • favoritu‑
  • favori
  • favorita
plural
  • favoriți
  • favoriții
  • favorite
  • favoritele
genitiv-dativ singular
  • favorit
  • favoritului
  • favorite
  • favoritei
plural
  • favoriți
  • favoriților
  • favorite
  • favoritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

favorit (adj.)

  • 1. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: iubit (adj.) predilect preferat attach_file 4 exemple
    exemple
    • Mâncare favorită.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Am să-i cînt bucata lui favorită la pian. CAMIL PETRESCU, T. II 48.
      surse: DLRLC
    • Acolo mi-am găsit În iarbă Culcușul favorit. TOPÎRCEANU, S. A. 45.
      surse: DLRLC
    • Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare... a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

favorit, -ă (persoană) favorită

  • 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Băiatul cel mic era favoritul mamei.
      surse: DLRLC
    • poetic Tu care-i fost din pruncie al muzelor favorit. ALEXANDRESCU, P. 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Iar lupul mîncător Se făcu favorit Și ministru la oi. ALEXANDRESCU, P. 126.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin specializare feminin Amantă a unui monarh, a unui nobil etc.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: amant, -ă attach_file un exemplu
      exemple
      • Văzuse adesea pe... Diana de Poitiers, favorita regelui și adevărata stăpînă a Franciei. ODOBESCU, S. III 57.
        surse: DLRLC
  • 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Cal despre care se crede că are cele mai multe șanse de câștig la o cursă.
      surse: DLRLC DN

etimologie: