2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus.

FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus.

faun sm [At: NEGRUZZI, S. II, 94 / P: fa-un / Pl: ~i / E: lat faunus] (În mitologia romană) 1 Zeu al fecundității. 2 Divinitate campestră, protectoare a câmpiilor, a pădurilor și a turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap.

fáun s.m. (în mit. romană; și nm. pr.) Zeu al câmpiilor, al pădurilor și al turmelor, reprezentat ca un bărbat cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap, și cu urechi mobile, care era celebrat de romani în serbările numite „Lupercalii”. • pl. -i. / <lat. faunus, -i.

FÁUN, fauni, s. m. (Mitol. romană) Zeu al cîmpiilor, munților și pădurilor și protector al turmelor, înfățișat de obicei ca un om cu coarne și cu picioare de țap. V. satir. Pe jgheabul verde al cișmelei, un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume. MACEDONSKI, O. I 63. – Pronunțat: fa-un.

FÁUN s.m. (La romani) Zeu al câmpurilor și al pădurilor, protector al turmelor, reprezentat de obicei cu coarne și cu picioare de țap. [Pron. fa-un. / < lat. Faunus].

FÁUN s. m. (la romani) zeu al câmpurilor, al munților și pădurilor, protector al turmelor, reprezentant ca un om cu coarne și cu picioare de țap. (< lat. faunus)

FÁUN ~i m. (în mitologia romană) 1) Zeu al fecundității. 2) Ființă imaginară în chip de bărbat cu coarne, urechi lungi și picioare de țap, protector al câmpiilor, al pădurilor și al turmelor. [Sil. fa-un] /<lat. faunus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Fauni, genii cîmpenești sau ale pădurilor, care-și trăgeau numele de la zeul Faunus. Faunii aveau înfățișarea unor oameni cu coarne, copite și coadă de țap. Erau identificați cu satirii din mitologia greacă (v. și Satyri).

Satyri, genii cîmpenești sau ale pădurilor, legate de cultul lui Dionysus. Se mai numeau și sileni, iar în mitologia romană fauni. Satirii erau reprezentați fie cu coarne, copite și coadă de țap, în rest avînd înfățișare omenească, fie jumătate oameni și jumătate(a de jos a trupului de) cai.

Intrare: fauni
fauni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: faun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faun
  • faunul
  • faunu‑
plural
  • fauni
  • faunii
genitiv-dativ singular
  • faun
  • faunului
plural
  • fauni
  • faunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

faun

  • 1. Zeu al fecundității din mitologia romană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Pe jgheabul verde al cișmelei, un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume. MACEDONSKI, O. I 63.
      surse: DLRLC
    • 1.1. sens curent Divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: